În viață, omul speră mereu la un nou început. După încercări furtunoase așteaptă ploi line și raze de soare, după întunericul nopții așteaptă zorile și răsăritul stelei de foc. Doar răsăritul îți poate vindeca viața și alunga întunericul nopții.
În copilărie, îmi plăcea să mă joc împreună cu alți copii de vârsta mea acasă la o bătrână. Era singură, nu mai avea pe nimeni alături, dar avea mereu bomboane pentru noi, copiii. O chema Ana. Casa ei era veche, așa cum erau casele țăranilor în trecut. Podeaua în camere era din pământ bătut. Pe coridor se plimbau și păsările ce își croiau drum până în pod. Mobila era veche. Patul era cu strujac (saltea umplută cu ghijă – foaie de porumb, pănuși). În loc de dulap, avea o prăjină pe care aranja hainele. Mai avea și câteva lăzi. Era o adevărată aventură să te joci în casa, curtea sau grădina ei printre clăile de fân, căci așa bătrână și singură cum era creștea animale, avea vacă, viței, muncea pământul. De fiecare dată când copiii îi treceau pragul, se lumina la față spunându-ne că a răsărit din nou soarele și în casa ei.
Atunci nu prea înțelegeam ce dorea să spună, poate nici nu ne interesa lumina de pe chipul femeii, noi ne bucuram de jocul în gospodăria țărănească ce era ca un muzeu ce merita descoperit.
Astăzi, casa ei a fost înlocuită cu o clădire mare, cu etaj, dar a rămas amintirea ce răsare din când în când, zâmbind cu coada ochiului unor clipe frumoase ale copilăriei.
Cât de important este să răsară soarele, nu doar peste natură, ci și în viața omului! Femeia aceea bătrână întinerea urmărind bucuria jocului unor copii. Aștepta plină de speranță un nou răsărit, un nou joc în casa ei. Toți așteptăm binecuvântarea răsăritului în viața noastră. Femeia tânără, proaspăt căsătorită, așteaptă răsăritul unei noi vieți, bolnavul așteaptă să răsară vindecarea, alinarea suferinței, afaceristul caută mereu un nou răsărit în muncă, profesorul speră ca învățătura lui să lumineze mintea elevilor, să răsară și pentru ei soarele cunoștințelor.
Răsăritul e speranța fiecăruia dintre noi. Cât timp avem nădejde că mai poate răsări lumina, vom fi liniștiți și fericiți.
Ana-Cristina POPESCU