La 4 octombrie 2014 se va împlini un secol de la darea în folosinţă, nu în totalitate, a impozantei clădiri a Liceului „Traian Doda” din Caransebeş, clădire construită doar într-un an. Era la vremea respectivă cea mai reprezentativă construcţie din Banatul Grăniceresc, exceptând Palatul Comunităţii de Avere, gândită de autorităţile maghiare pentru a creşte sutele de vlăstare româneşti din zonă în spiritul gândit şi practicat de contele Apponyi, adică fideli fii ai marii naţiuni maghiare.

Evenimentele internaţionale şi oamenii politici români ai perioadei 1914-1918 au impus un alt curs evenimentelor, făurindu-se în decembrie 1918 România Mare, căreia Banatul i s-a alăturat faptic abia în vara anului 1919.

Liceul „Traian Doda” din Caransebeş se pregăteşte de sărbătoare la acest frumos centenar, prin diferite acte de rememorare.

Printre acestea s-a înscris şi noua carte a profesorului Ion Gheorgheosu, intitulată sugestiv „Gaudeamus”, apărută de curând la Editura „Dalami” din Caransebeş.

Cu câteva luni în urmă, autorul amintitei cărţi îmi mărturisea că lucrează la o carte „monument” dedicată liceului şi mărturisesc că am aşteptat cu nerăbdare apariţia şi lansarea ei, gândind că s-a aplecat cu seriozitate asupra istoriei acestei emblematice instituţii de învă- ţământ, cu rol important în promovarea culturii naţionale în perioada interbelică, pe lângă menirea sa statutară.

Cartea a apărut, însă, până în prezent, din motive necunoscute nouă, nu a fost încă lansată. Ea este doar un lait-motiv pentru readucere în actualitate a personalităţii sinistre a profesorului Horia Sima şi a câtorva elevi liceeni, foarte puţini la număr, care i-au îmbrăţişat ideologia, i-au urmat sfaturile, acceptând chiar „moartea legionară” pentru dascălul lor. Se va opri şi asupra acţiunii unui grup de elevi, care în anul 1948, când cizma sovietică se aşezase voiniceşte pe grumazul naţiunii române, a încercat să înfiripeze un nucleu de rezistenţă anticomunistă prin reînfiinţarea unui „mănunchi legionar”.

Spicuirile din istoria liceului, înşiruirea unor profesori, cei mai mulţi remarcabili, şi a elevilor care au făcut cinste liceului ca şefi de promoţie, au încercat să stabilească un echilibru între rolul jucat de instituţie în timp şi faptele personajelor pe care autorul le aduce la lumină prin câteva documente şi naraţiune. Cu nonşalanţă, autorul a renunţat treptat la acest firav echilibru.

Ion Gheorgheosu subliniază la pag. 16 că scrierea sa este o „frescă-mozaic a acestui edificiu de educaţie naţională”. Am căutat fresca în sensul din dicţionare şi n-am descoperit-o, mozaicul însă există, dar este discutabil.

Pentru a realiza fresca, autorul mărturiseşte că a folosit drept izvoare anuarele liceului şi amintirile lui Filon Verca şi Petru Hamat. Oare nu sunt cam puţine? Dacă s-ar fi aplecat cu sârg măcar asupra anuarelor, ar fi găsit şi elementele constitutive ale frescei de care vorbeşte.

Cartea colegului Gheorgheosu cuprinde câteva neadevăruri istorice de care ne vom ocupa în continuare, deoarece, persistând în a le promova – şi este a doua oară când o face –, se va crea o istorie falsificată cu bună-credinţă, pe care cei ce nu cunosc istoria adevărată a Liceului „Traian Doda” o vor lua drept adevăr istoric.

1. Despre numirea lui Horia Sima ca profesor la Caransebeş.

Ion Gheorgheosu afirmă că a fost trimis de Corneliu Zelea Codreanu pentru a scăpa de el din preajmă, dar mai ales pentru a organiza mişcarea legionară din Banat. Să amintim că Horia Sima nu i-a stat niciodată în preajmă şi nici nu a fost considerat de acesta drept aspirant la detronarea sa din fruntea mişcării legionare.

Această afirmaţie nu este susţinută de niciun argument logic. Noi cunoaştem şi documentele de arhivă, ca şi anuarele liceului, care confirmă că profesorul Traian Topliceanu, titularul catedrei de limba română de la liceu, fost elev al acestuia, dar cunoscut încă din anul 1930 pentru contribuţia sa la cunoaşterea vieţii şi operei lui Ioan Popovici-Bănăţeanu prin publicarea unui consistent studiu la Caransebeş, a fost transferat ca profesor la Şcoala normală de băieţi din Timişoara începând cu 1 septembrie 1932, în locul său fiind numit, prin Ordinul 12880 al Serviciului regional de învăţământ Timişoara, profesorul Horia Sima, transferat de la liceul din Brad pe un post devenit vacant.

Ne punem întrebarea: să fi apelat Corneliu Zelea Codreanu mai întâi la profesorul Dimitrie Gusti – ministrul Instrucţiunii, Cultelor şi Artelor – şi să-i fi sugerat numirea lui Horia Sima la Caransebeş? Sau să fi apelat aceeaşi căpetenie legionară la profesorii I. Petrovici şi Sabin Evuţian, care conduceau destinele învăţământului secundar din Banat, pentru această numire? Excludem orice fel de intervenţie, numirea la Caransebeş datorându-se doar nevoii de a completa catedra vacantă, dar şi faptului că numirea şi transferarea profesorilor pe raza Serviciului regional de învăţământ Timişoara, care includea judeţele Timiş, Caraş, Severin, Arad şi Hunedoara, era un atribut exclusiv al acestuia. Amintim că localitatea Brad, ca şi Caransebeşul, se afla în raza de activitate a acestui inspectorat.

2. Când şi cine a înfiinţat Societatea de lectură „Nicolae Iorga” a elevilor liceeni?

În mod răspicat, Ion Gheorgheosu afirmă că Horia Sima, „tânărul profesor de doar 25 de ani ce absolvise Facultatea de litere şi, respectiv, filozofie ca şef de promoţie, (…) ia iniţiativa de a înfiinţa Societatea de lectură „Nicolae Iorga” şi că prima şedinţă, cea de constituire, ar fi avut loc la data de 24 septembrie 1932.

Nimic mai fals. Dacă autorul ar fi studiat cu atenţie anuarele liceului pe anii 1919-1932, ar fi stabilit cu uşurinţă adevărul. Un adevăr care l-ar fi scos din joc pe Horia Sima.

Sub denumirea Cercul de lectură a activat încă din anul 1918, sub îndrumarea profesorului dr. Vasile Loichiţă de la Institutul teologic-pedagogic diecezan. În anul şcolar 1919-1920 a devenit Cercul de lectură „Nicolae Iorga” şi era condus de profesorul Matei Armaş. La pag. 25 din „Gaudeamus”,  Ion Gheorgheosu reproduce pasajul cu pricina preluat din articolul profesoarei Maria Aron, intitulat „Traian Doda şi lupta pentru înfiinţarea liceului din Caransebeş”, articol lămuritor, dar ignorat.

În anuarele liceului pe perioada 1919-1932 ar fi găsit date preţioase despre activitatea Societăţii de lectură „Nicolae Iorga”, care va activa sub acest nume începând cu anul şcolar 1921-1922, sub îndrumarea competentă a profesorului Matei Armaş (Anuarul III, p. 50-52).

Precizăm faptul că la începutul fiecărui an şcolar se reconstituia comitetul de conducere al acesteia, în urma părăsirii liceului de către absolvenţi care erau înlocuiţi cu alţii. Registrul de procese-verbale al acesteia, aflat la Arhivele Naţionale din Caransebeş, şi care acoperă perioada 1931-1935, dezvăluie acest mecanism al împrospătării la începutul fiecărui an şcolar cu noi membri şi cu o nouă componenţă a comitetului de conducere doar pentru un singur an şcolar.

La începutul anului şcolar 1929-1930 a fost încadrat ca profesor al liceului Traian Topliceanu, care a condus Societatea de lectură şi în anul şcolar 1931-1932, an de criză financiară, dar, dincolo de greutăţi, la 8 iunie 1932 deţinea un fond de 72.638 de lei, din care a achitat anumite sume elevilor participanţi la concursuri şcolare naţionale şi corespondenţa cu revista „Limba română”.

Aşadar, la începutul anului şcolar 1932-1933, când a început să activeze ca profesor Horia Sima la liceul caransebeşean, Societatea de lectură „Nicolae Iorga”avea deja o vechime de aproape 14 ani.

Ne miră însă faptul că profesorul Gheorgheosu ignoră această realitate istorică şi culturală, deoarece a studiat şi fotocopiat din registrul de procese-verbale al acesteia, apoi menţionează că a studiat anuarele liceului, dar – din păcate – a reţinut doar perioada în care Horia Sima a coordonat activitatea acesteia, considerând-o ca foarte rodnică.

Precizăm că Horia Sima a folosit această Societate culturală a elevilor în scopurile sale politice, ca membru al mişcării legionare, atrăgând câţiva elevi foarte valoroşi.

La pag. 56, profesorul Ion Gheorgheosu mai face o eroare, atribuindu-i lui Horia Sima meritul de a fi înfiinţat o Societate de lectură a elevilor şi la liceul din Lugoj, condus de eruditul profesor dr. Aurel E. Peteanu. Şi aici a activat o Societate de lectură a elevilor cu mult înainte de transferul la Lugoj al profesorului Horia Sima, începând cu 1 septembrie 1936.

Îi corectăm şi afirmaţia de la pag. 49 din „Gaudeamus”, unde afirmă că Horia Sima a activat ca profesor la Caransebeş între anii 1932-1937. Acesta a activat aici doar până la sfârşitul anului şcolar 1935-1936. Din păcate pentru autor, şi de această dată superficial, la pag. 65 enumeră cadrele didactice ale liceului caransebeşean din anul şcolar 1936-1937, listă în care numele lui Horia Sima nu figurează. (Va urma)

Prof. Constantin BRĂTESCU