3. Câteva precizări despre elevii „martiri”ai Liceului „Traian Doda”.
Profesorul Gheorgheosu afirmă din nou în „Gaudeamus” că elevii Virgil Noaghea şi Afilon Dorca au fost asasinaţi în lagărul de la Miercurea Ciuc, în noaptea imediat următoare asasinării de către legionari a primului-ministru Armand Călinescu (21 septembrie 1939). Dacă ar fi fost împuşcaţi în acel lagăr doar pentru convingerile lor politice şi nicidecum pentru acte care contraveneau legilor ţării, atunci atributul de „martir” s-ar fi apropiat de profilul şi conduita politică a acestora. Amintim totuşi că în Banat au avut loc atentate şi acţiuni antievreieşti în luna noiembrie 1938, în Reşiţa, Timişoara şi Lugoj.
Şi în cazul acestora, autorul ocoleşte adevărul istoric. În cartea sa „Garda de fier spre reînvierea României”, scrisă de preotul Ştefan Palaghiţă, o căpetenie legionară a anilor ‘40, acesta menţionează următoarele: „Sima organizase o lovitură de stat pentru ziua de 6 ianuarie 1939, la Bobotează. Atunci urma să fie atacat regele şi miniştrii, cu ocazia aruncării Sfintei Cruci în Dâmboviţa.
Totul a fost descoperit şi nu este de mirare, cunoscut fiind felul uşuratic şi suspect al lui Horia Sima de a acţiona. Legionarii ce urmau să ia parte la acest atentat au fost arestaţi încă din noaptea de 4 ianuarie şi ucişi în beciurile Poliţiei Capitalei. Toţi aparţineau grupului legionar bănăţean. Iată numele lor: Iosif Grama, Virgil Noaghea, Anton Barbu, Popescu, Dorca Afilon, Fleschin Petre, Gheorghe Clement, Pop Ion, Ion Mităr, locotenent Borzea, Nuţiu Aurel”.
Pe cei înşiraţi mai sus, Petre Pandrea, un incisiv ziarist şi avocat, care a cunoscut puşcăria şi sub regimul democratic dinainte de 1940, dar şi sub cel comunist, în cartea sa „Garda de Fier”, îi numeşte peiorativ pe cei împuşcaţi în 4 ianuarie 1939 „berbecii lui Sima”.
Este greu de înţeles cum autorul cărţii îi transformă în martiri pe nişte atentatori care urmau să-l asasineze pe rege şi suita sa, când de fapt aceştia îşi asumaseră rolul de asasini.
Am făcut această intervenţie absolut necesară pentru a demonta mitul, însuşit şi transmis nonşalant de autor prin intermediul câtorva cărţi, că Horia Sima a jucat un rol hotărâtor în istoria naţiunii române (pag. 49 din „Gaudeamus”), el fiind de fapt un informator al Siguranţei şi un agent al Germaniei hitleriste în România, dornic de a stăpâni prin măsuri totalitare, împrumutate, apelând la tineri imaturi, unii capabili, la îndemn, de fapte criminale.
Pentru partea întâi a cărţii, dedicată istoriei Liceului „Traian Doda” la an aniversar, autorul a dat dovadă de insuficientă cunoaştere a istoricului şcolii şi de multă superficialitate în mânuirea bibliografiei. În mod nedrept, a încercat să speculeze acest moment aniversar, aşezând liceul caransebeşean pe ogorul unde a înflorit legionarismul ca o forţă de nestăvilit. În liceul caransebeşean, în mod paradoxal, numărul tinerilor aderenţi la mişcarea legionară a fost mult mai mic decât al celor de la Şcoala normală de băieţi sau de la Academia teologică. Precizăm că nici un elev al liceului n-a fost arestat şi condamnat în timpul rebeliunii legionare, datorită înţelepciunii profesorilor, alţii decât Horia Sima.
Partea a doua a cărţii ne sugerează un sistem de gândire propriu autorului, de a scormoni în continuare în istoria mişcării legionare, ştiut fiind faptul că aceasta adusese Statul Român în ianuarie 1941 pe marginea prăpastiei. Ea putea să fie o carte de sine stătătoare, fără nicio legătură cu liceul caransebeşean, ci doar cu încercările temerare şi sortite eşecului de a revitaliza mişcarea legionară ca oponentă a statului totalitar comunist. Asemenea acţiuni ca cele prezentate de autor, având ca personaje elevi caransebeşeni şi lugojeni, au avut loc în multe licee din ţară, toate descoperite de Securitate şi urmate de condamnări grele. Ca elev la Târgovişte, am fost martor la un asemenea episod nefericit, când colegi de clasă, dar şi mai mari au fost arestaţi şi condamnaţi, noi fiind obligaţi să participăm la procesul desfăşurat în chiar incinta liceului. Era prin anii 1957-1958.
Profesorul Gheorgheosu îmi cunoaşte opiniile despre cele scrise de dânsul în câteva cărţi, îmi cunoaşte rezervele faţă de Horia Sima şi rolul său în mişcarea legionară.
Prin această intervenţie publică, consider că am îndreptat câteva erori de ordin istoric în strânsă legătură cu istoria Caransebeşului din perioada interbelică, pe care profesorul Ion Gheorgheosu le susţine în carte.
Dacă opiniile mele nu sunt corecte, aştept o replică argumentată cu documente şi alte probe din partea autorului.
Liceul caransebeşean nu merita, la an aniversar, să fie din nou alăturat mişcării legionare, care a promovat un misticism primitiv şi multă răzbunare. Statul totalitar gândit de legionari însemna moartea Statului Român, întemeiat pe principii ideologice, aplicate şi aplicabile în Europa democrată.
Prof. Constantin BRĂTESCU
