INCREDIBIL !
România ar fi putut schimba soarta celui de al Doilea Război Mondial
Drama Generalului Gheorghe Avramescu (IV)
… Mareşalul Malinovski, Comandantul Frontului Sovietic, a cerut cu insistenţă ca Generalul Gheorghe Avramescu să fie rechemat din concediu, la Comanda Armatei a 4-a. De ce? Sovieticii doreau arestarea Generalului Gheorghe Avramescu pe front, din motive lesne de înţeles. Ce ar fi însemnat arestarea unui general român, erou de război atât pe Frontul de Est, cât şi de Vest, sub ochii opiniei publice?
Incertitudinea care a planat şi care mai planează asupra acestui caz este exact ceea ce Moscova dorea. Şi răspunsul la toate întrebările se găseşte, cu siguranţă, bine păstrat – deocamdată –, în arhivele defunctei Uniuni Sovietice.
Ce s-a întâmplat cu Generalul Avramescu după arestare? Istoricul Ion Cristoiu relatează că autorităţile sovietice nu s-au grăbit cu detaliile. Mai multe amănunte se cunosc în legătură cu soţia generalului, care din fatidica zi de 2 martie 1945 a fost dusă cu avionul la Moscova, de unde s-a repatriat la 11 ianuarie 1956. În baza raportului întocmit la Direcţia Forţelor Armate cu ocazia repatrierii Adelei Avramescu, rezultă că Generalul Gheorghe Avramescu a făcut parte „dintr-o organizaţie contrarevoluţionară cu ai căror conducători a stabilit că, în cazul contraofensivei germane, să rupă frontul antihitlerist şi să treacă de partea armatelor germane”, că „a înlesnit trecerea în Germania, prin liniile frontului Armatei a 4-a a unui detaşament de legionari şi a mai multor ofiţeri români, consideraţi criminali de război”.
Se făcea precizarea că „despre fostul General de armată Gheorghe Avramescu nu se mai cunoaşte nimic de la data arestării sale pe front”.
La 6 februarie 1956, Adela Avramescu a solicitat Statului Român să i se acorde pensie de urmaş, în urma soţului „dispărut pe timp de război, în martie 1945”.
Deoarece nu se ştia dacă Generalul Avramescu „mai este sau nu în viaţă”, a cerut să se declare prin Tribunal, conform uzanţelor legale, „moartea prezumată” a acestuia. Cererea a fost judecată în şedinţă publică de Tribunalul raionului Tudor Vladimirescu, în şedinţa publică din 3 august, şi prin Sentinţa Civilă Nr. 6095 i s-a admis cererea, actul de deces al generalului fiind emis la 10 august 1956. La rubrica „locul morţii” se preciza: „Dispărut pe frontul din Cehoslovacia”, iar ca dată „anul 1945” .
Autorităţile române încearcă să dezlege misterul morţii generalului şi se adresează sovieticilor. Răspunsul a venit în 1963, conform unei note a Ministerului de Justiţie, Direcţia de Coordonări Judiciare.
„Generalul de Armată Gheorghe Avramescu, născut în anul 1884, a decedat la 3 martie 1945, în apropiere de oraşul Jasbereni, în urma unui bombardament al Aviaţiei germane. El a fost înmormântat la Soshalom – un cartier al oraşului Budapesta. Fiica sa, Avramescu Sturdza Felicia, născută în 1918, s-a sinucis la 6 martie 1945. Nu se cunoaşte unde a fost înmormântată”.
Câteva concluzii.
Sovieticii nu considerau România un aliat credincios, după felul în care părăsise alianţa de facto cu Germania, iar dovezile privind loialitatea proaspătului aliat nu erau în măsură să îndepărteze suspiciunile.
Dar, în 1944-1945, chiar dacă înfrângerea Germaniei apărea şi contemporanilor ca fiind foarte probabilă, orice scenariu era posibil. În plus, propaganda nazistă a speculat destul de eficient dezvoltarea unor arme-minune ce aveau să schimbe cursul războiului.
Acţiunile subversive din România s-au desfăşurat în paralel cu pregătirea unei presupuse mari ofensive germane pe Frontul de Est, în vestul Ungariei.
Operaţiunea intitulată „Deşteptarea primăverii” avea drept obiective prăbuşirea Frontului sovietic în acest sector. O întoarcere a armelor din partea Armatei a 4-a Române aflată în acea zonă ar fi venit ca o mănuşă pe acel plan operativ. A fost ultima ofensivă a Germaniei din război (martie 1945), fiind purtată de un Corp de armată format numai din unităţi de Waffen S.S.
Se pare că Hitler şi-a pus mari speranţe în această ofensivă plecată din zona Lacului Balaton şi care, asociată cu o sperată răsturnare a frontului de către Generalul Avramescu, ar fi adus reluarea iniţiativei strategice de către Wehrmacht.
În cursul acestei operaţii („Deşteptarea primăverii”), luptele de la Szolnok, de pe Tisa, au culminat cu dezastrul Diviziei 4 Infanterie române, capturată în totalitate de germani la 20 octombrie 1944, divizie comandată de Generalul Platon Chirnoagă, acesta devenind singurul general român căzut prizonier pe Frontul de Vest.
Ostaşii din cele 3 regimente ale acestei divizii, sub comanda Generalului Platon Chirnoagă, au luptat alături de germani, până la 2 mai 1945, la apărarea Berlinului împotriva trupelor sovietice comandate de Mareşalul Jukov şi de Malinovski.
Dincolo de aspectele mai mult sau mai puţin cunoscute, „Cazul Avramescu” se află cu siguranţă la începutul cercetării istoricilor militari.
Este de datoria lor să scoată adevărul la lumină şi să-l prezinte, fără rezerve, opiniei publice din România.
Prof. Ion GHEORGHEOSU
