În sprijinul turiştilor, iubitori de mişcare în natură, şi al montaniarzilor, dornici să parcurgă crestele munţilor, să cunoască ospitalitatea şi farmecul cabanelor, să trăiască emoţiile, admirând această frumuseţe aparte, sub toate aspectele ei, care se numeşte Frumuseţea Naturii, venim cu un minim de explicaţii despre marcajele turistice.

Pe un traseu turistic, lipsa marcajelor turistice, în totalitate, sau a unui marcaj deteriorat, învechit, incorect făcut, creează multe neplăceri:

• orientare greoaie în teren, fără să ştii dacă eşti pe drumul bun;
• întârzierea în a ajunge la cabană sau la locul propus;
• rătăcirea, care uneori te duce în altă parte decât doreşti;
• renunţarea, la mijlocul unui traseu, neavând informaţiile necesare, şi întoarcerea la cabană sau în locul de unde ai plecat, fără să cunoşti frumuseţea excursiei dorite;
• întârzierea pe un traseu până la lăsarea întunericului şi orientarea pe timp de noapte pot avea şi alte consecinţe;
• ceaţa, ploaia, ninsoarea – sunt alte motive deosebite de îngrijorare când se merge pe un traseu turistic nemarcat;
• îngrijorarea care ia naştere atunci când mergi cu familia sau cu un grup de prieteni;
• renunţarea la masă pe traseu şi la momentele de odihnă, care duc la acumularea unui plus de oboseală;
• pe crestele munţilor înalţi, pericolul furtunilor cu descăcări electrice îţi strecoară în suflet momente de teamă şi panică;
• iarna, lipsa marcajelor şi abaterea din traseul turistic pot duce la ignorarea pericolului de avalanşe;
• eliminarea stresului, ceea ce te face să te întorci din excursie deconectat, mulţumit de ce ai văzut, nu mai poate avea loc atunci când eşti îngrijorat de lipsa marcajelor.

Din aceste motive şi poate şi din altele, este bine să cunoaştem marcajele turistice.

Semnele şi culorile marcajelor turistice

Pentru marcarea traseelor turistice au fost adoptate următoarele semne:

• bandă (care este aplicată numai vertical);
• cruce (are toate braţele egale);
• triunghi (triunghi echilateral);
• punct.

Culorile marcajelor turistice sunt următoarele: roşu, albastru, galben.

Oricare dintre formele marcajelor poate fi executată cu oricare dintre culorile stabilite. Culoarea albă care însoţeşte marcajul pe margine nu reprezintă altceva decât fondul pentru o vizibilitate cât mai bună a marcajului.

Citirea unui mercaj turistic se face prin exprimarea formei şi a culorii marcajului cu atenţie, marcându-se prin semne dese locurile respective.

Alegerea semnelor de marcaj în funcţie de clasificare a traseelor turistice

Sunt marcate obligatoriu cu semnul „bandă roşie”: traseele magistrale (comuna Borlova – Complexul Muntele Mic – Vârful Ţarcu), traseul de creastă dintr-un masiv muntos (creasta Munţilor Făgăraş), traseul de legătură între două centre turistice (Caransebeş – Teiuş – Poiana Lindenfeld – Vârful Nemanu Mare – Complexul turistic Gărâna – Complexul Munţii Semenic).

Sunt marcate obligatoriu cu semnul „punct roşu” traseele de circuit cuprinzând mai multe obiective turistice, cu acelaşi punct de plecare şi sosire a turiştilor. Cu celelalte semne şi culori, la alegere, sunt marcate: traseele secundare derivate din traseele principale, traseele care conduc la traseul de creastă, traseele care conduc spre cabane, traseul de legătură între două cabane, traseul de la o cabană spre lac, peşteră, cascadă, mănăstire etc.

Indicatoare de orientare, dirijare, avertizare

În zonele de creastă sau goluri alpine sunt plantaţi stâlpi indicatori, din ţeavă, cu paletă sau săgeată de orientare, indicatoare de direcţie. Stâlpii sunt plantaţi cu paleta, cu semnul de marcaj pe ea, perpendicular pe direcţia traseului. Stâlpii sunt vopsiţi în benzi alternative, în culorile alb şi negru.

Săgeţile indicatoare de direcţie sunt montate pe stâlpi în următoarele cazuri: la intrarea în poteca turistică, la schimbarea direcţiei de mers, la ramificaţiile de drumuri, pe tronsoanele lungi, la diferite intervale, în apropierea cabanei, precum şi atunci când e vorba de indicaţii precise spre obiectivul turistic: cabană, vârf, lac, cascadă, peşteră, timpul de mers, în ore.

Indicatoarele de avertizare şi restricţie sunt amplasate în zonele periculoase străbătute de traseele turistice. Aceste indicatoare informează asupra cauzei interdicţiei: avalanşe, căderi de pietre, traseu greu, traseu închis iarna etc.

Circulaţia turiştilor în aceste zone se face doar pe propria răspundere.

De asemenea, indicatoarele de interdicţie pentru aprinderea focului în pădure sunt amplasate pe potecile turistice, cu 200 de metri înainte de intrarea în zone împădurite.

Toate aceste norme, cât şi încă multe altele, sunt norme tehnice pentru marcarea traseelor turistice în Munţii României.

Mircea SOCACIU,

Ghid montan