Scriitorul Petru Andraş a publicat de curând, la Editura Eurostampa din Timişoara, o nouă carte de versuri în grai bănăţean, intitulată „Sama-sama cum treśi drumu“, un volum selectat la Concursul de Literatură Dialectală Bănăţeană „Marius Munteanu“, Ediţia a III-a (2014-2015), și prefaţat de Ioan Viorel Boldureanu.
Volumul este o bijuterie a valorilor tradiţionale din zona Banatului Montan. Utilizând limbajul dialectal, scriitorul a reuşit să surprindă prin firul epic al versurilor sale diferite întâmplări din viaţa satului bănăţean, fiecare având o morală.
„Oriśe naş are nănaş“ prezintă pe un oarecare Trośea, care utiliza ca fomulă de salut o expresie populară „Bună ďîua, tu căśiulă“, adaptată la final într-un stil caracteristic – „Că săpânu bańi nu are!…“. Acest Trośea îşi găseşte şi el într-o zi, la fântâna lui Birtaşu, naşul, pe cineva care-i arată adevărata lui faţă. Aruncând unor vecine nişte cuvinte jignitoare prin utilizarea altor expresii populare – „- Vă cresc rădăśni ca mâńe;/ Dac-aş fi bărbatu vostru/ Ńiśi dă izvod nu v-aş ţîńe! Dă câtă vreme d-acasă/ După apă aţ plecat,/ S-o săturat şî fântâna/ Şî dă śiudă o săcat“, îşi primeşte şi el o replică pe măsură de la Floarea şi Ana lu Păsulă: „Nu-i traba măgarului/ Dacă beu oili apă!“. Se poate observa că sriitorul Petru Andraş utilizează expresii populare pentru a prezenta defecte omeneşti ce sunt corectate prin utilizarea altor învăţături, expresii populare. Un măgar jigneşte din prea puţină înţelepciune, fără să-şi vadă propriile defecte. Trośea este până la urmă cel care-şi pierde timpul la bârfă, nu cei care aleargă după treburile zilnice.
„Śe-o păţît veśinu Fleśea“ îl prezintă pe un om de la sat încercând să vândă cât mai multe pere, mâncând în acelaşi timp pară după pară, astfel că a ajuns să nu mai poată sta la tarabă, muncit de alte probleme. „Unĝe o ńemerit Linu“ prezintă ritualurile ce se fac la moartea unui om, zilele de priveghi a lui Linu Arimie, un om sărac, care, la un an după moarte, a avut mormântul plin de verdeaţă – „Tu, Floare, săracu Linu/ Şi după moarce-i tugit,/ Că nu pringe-un loc cu carńe/ Dă vergėţuri… o murit“. În mentalitatea populară, omul îşi continuă aceeaşi trudă, tot ce a muncit pe lumea acesta, şi dincolo.
„Nu treśi drumu fiecum“, care dă şi titlul volumului, prezintă o altă tradiţie populară, praznicul cu ocazia sărbătoririi unui sfânt al cărui nume e purtat de unul din membrii familiei, în cazul de faţă, Sfântul Nicolae. Pentru ca să poată ţine praznicul era necesară achiziţionarea unor produse de la oraş, precum ulei, orez, peşte în loc de carne, sare etc. La oraş un poliţist a explicat celor de la sat că drumul nu se trece oricum, fiindcă vor primi amendă, fapt pentru care au trecut drumul înainte şi înapoi ca să înveţe.
Se poate obseva, după cum spune şi titlul volumului, că tot ceea ce faci, nu poţi face oricum, ci cu înţelepciune, dacă nu doreşti să păţeşti ca personajele din stihurile cărții.
Versurile scriitorului Petru Andraş sunt încăcate de umor, învăţături şi tradiţii populare.
Ion TURNEA
