Sâmbătă, 27 februarie, membrii Ansamblului de dansuri populare „Teregovana”, la iniţiativa şi sub coordonarea tânărului instructor coregraf Ilie Pîrvulescu, cu sprijinul Primăriei şi al Consiliului Local din Teregova, au organizat prima ediţie a „Balului Izmenelor”. Alături de formaţia teregoveană a evoluat, în deschiderea petrecerii, în calitate de invitat de onoare, Ansamblul Folcloric „Bârzava” din Reşiţa. De asemenea, atmosfera de joc şi voie-bună a fost susţinută de interpreţii Ionela Bădălan, Camelia Bojin-Ceocu şi Ionică Ivan. De fapt, în această împrejurare a debutat, în Căminul cultural din renumita comunitate caraş-severineană, un eveniment dedicat exclusiv portului şi jocului popular din zona Banatului de Munte. Prin această manifestare, desfăşurată în perioada premergătoare Postului Mare şi circumscrisă de acum unui fenomen deja consacrat, tinerii teregoveni au încercat să promoveze valorile autentice, care aparţin patrimoniului spiritual local, dar au dorit să pună şi început bun unei activităţi culturale, cu multiple repercusiuni în viaţa comunităţii.
În primul rând, o reuniune festivă a fost întotdeauna prilej de bucurie şi bună-dispoziţie pentru întreaga lume a satului. De aceea, indiferent de timp, ea se configurează ca o trăsătură constantă a comunităţilor tradiţionale. Spre exemplu, acest aspect era remarcat şi în secolul al XVIII-lea de către eruditul italian Francesco Griselini, care, în timpul cercetărilor sale pe meleagurile noastre, a observat că „marea plăcere” a românilor bănăţeni este dansul, strâns legat de datinile religioase ale poporului şi moştenit din cele mai vechi timpuri ale creştinismului (Griselini, p. 183).
În lumea contemporană se poate constata cu uşurință că transformările socio-istorice, ca şi cele din mentalul colectiv, au determinat un declin irefutabil al tradiţionalului în satul românesc. Restaurarea acestuia, în limitele unei societăţi rurale de acum obişnuite cu confortul şi modernul, este posibilă în primul rând prin echilibrarea mediului psiho-social. Cel puţin din acest punct de vedere, „Balul Izmenelor” este pentru tinerii de astăzi oportunitatea trăirii unei identităţi comune, dar şi un mod viabil, sănătos, de socializare, care poate contribui, nu doar la închegarea unor relaţii interpersonale, dar şi la consolidarea coeziunii intracomunitare. Factor esenţial pentru trăinicia oricărei colectivităţi, comuniunea garantează loialitatea şi solidaritatea membrilor unei entităţi rurale.
Implicarea generaţiei tinere şi stimularea participării ei la asemenea evenimente locale contribuie la educarea şi cultivarea conştiinţei individuale, a sentimentului de apartenenţă la un anume tezaur spiritual şi material. În aceeaşi idee, a asumării unui destin istoric şi cultural, se înscrie îndemnul organizatorilor adresat participanţilor la bal, de a îmbrăca portul ţărănesc veritabil. Prin aceasta, tineri şi vârstnici laolaltă îşi exprimă preţuirea şi ataşamentul faţă de un element al culturii populare, care, dincolo de valenţele estetice, are rolul unei mărturii a existenţei noastre istorice pe aceste meleaguri. Un fapt, nelipsit de importanţă, este că acelaşi Francesco Griselini, când face referire la îmbrăcămintea bănăţenilor, precizează că „totul este aidoma imaginii reprezentate pe antichităţile romane” (Idem, p. 171).
În consecinţă, împământenirea unor sărbători locale, dedicate portului şi jocului popular, sunt de bun augur, în condiţiile unei lumi în care globalizarea tinde să înlocuiască specificul popular. Mai mult, „Balul Izmenelor”, denumit sugestiv, începe să se prefigureze nu doar ca o bună ocazie pentru primenirea lăzii de zestre a străbunicii, ci mai ales ca o „marcă” a identităţii noastre naţionale.
Gabriela-Violeta BICA
