Sava Golumba s-a născut în 14 august 1894, la Berzasca, şi a decedat în data de 15 iunie 1957, la Timişoara.

Născut din neamul Golumbeştilor, care, la sfârşitul veacului al XVIII-lea, au păstorit Parohia ortodoxă a comunei Berzasca.

Studii. În copilărie a învăţat să cânte la vioară de la „scripcarii” din localitatea de obârşie. Şcoala primară şi gimnaziul le-a făcut la Berzasca, liceul la Biserica Albă şi Beiuş (cu Ion Buşiţia, colaboratorul renumitului etnomuzicolog Bela Bartok), a urmat Institutul Teologic-Pedagogic din Caransebeş, Conservatorul din Cluj şi Academia de Muzică din Budapesta (incomplet). Din „motive pecuniare”, nu a putut urma cursurile postuniversitare în Italia.

Profesor. A predat mai multe discipline muzicale: în Cluj – la Liceul „George Bariţiu”, Seminarul Pedagogic Universitar, Academia de Muzică (1917-1939); în Timişoara – la Şcoala Normală de Învăţători, Liceul Militar „Mihai Viteazul”, Colegiul Regional de Avocaţi (1940-1957).

Interpret. Corist, apoi, preşedinte al Societăţii Române de Cântări şi Muzică din Caransebeş (1920). În calitate de dirijor, a instruit Corul Societăţii de Lectură „Ioan Popasu” al Institutului Teologic-Pedagogic (1914-1916) şi Corul Societăţii Române de Cântări din Caransebeş (1918). La Cluj a dirijat Corul „Gutenberg” al Tipografilor (1920-1923), Corul „Şoimii Carpaţilor” (1928-1938), cu care a susţinut concerte în Cehoslovacia şi Iugoslavia, Corul Cercului Academic Bănăţean, cu sediul în Bucureşti (Filiala Cluj), Corul „Doina” din Despărţământul Cluj al ASTREI (1937), Corul Operei Române (unde s-a format sub îndrumarea lui Herman Klee), Corul Tinerilor de pe lângă Biserica Grecească şi Corul „Armonia” al CFR (1919-1921). La Timişoara a instruit şi dirijat Corala „Banatul”, Corul „Lyra” al CFR şi Corul Mitropolitan, iar la Lugoj, Corul „Ion Vidu” (sporadic).

Compozitor modest. A făcut transcripţii şi aranjamente pentru fanfară şi orchestră, precum şi prelucrări de muzică corală: Bădiţă, gură căscată, Foaie verde măr mustos, Horia, Cloşca şi Crişan, Iancu merge la Abrud, Oierul, Veniţi toate neamurile (colind) ş.a.

Îngrijitor de ediţii muzicale. A publicat cântece pentru străjeri, cercetaşi, şoimi şi premilitari.

Omul şi artistul. Privirea lui era „plină de bonomie”, „pătrunzătoare”, „purta lavalieră, ţăcălie şi pălărie cu boruri mari”, „iradia numai voioşie şi dragoste de viaţă”, „încremeneam cu toţii la un singur şuierat al intonaţiilor discrete «la-do-mi-do-la» sau «sol-si-re-si-sol», atât, şi pare că suna goarna mobilizării!”, „gândire muzicală clară, inspirată”. Lucrări muzicale accesibile, alcătuite din „armonii pline”, bazate pe principiul „specificului local” şi al autenticităţii.

Pr. dr. Ionel POPESCU

Prof. univ. dr. Dumitru JOMPAN