Adrian CRÂNGANU

Chiar dacă nu mi-a făcut nicio plăcere să pun un asemenea titlu, tare mă tem că el e cel mai apropiat de ceea ce am văzut că se întâmplă acum în şcolile noastre. Nu ştiu dacă e cel mai grav lucru, dar a fost picătura care a umplut paharul cu scârboşenii din Învăţământul românesc. Dincolo, de unde ne-am grăbit să luăm tot ce avea Occidentul mai rău, mai urât şi mai putred, aşa ceva s-a întâmplat în urmă cu vreo 30, 40 de ani, iar azi nu mai miră pe nimeni. Vorbesc despre elevii pe care cineva i-a filmat în timp ce făceau sex în toaleta unui liceu. Şi, oricât de multe lucruri mizerabile am văzut în viaţă, puţine mi-au întors stomacul pe dos mai tare decât au făcut-o imaginile acelea. Nu sunt un pudic. Nu sunt un moralist. Nu sunt nici măcar în măsură să mă revolt. Să mă scârbesc, însă, da. Şi să cred şi pe mai departe că sunt un om normal într-o lume tot mai anormală, pe zi ce trece.

Chiar dacă am pus titlul pe care l-am pus, o spun cu mâna pe inimă: departe de mine gândul să jignesc pe cineva, fie ei dascăli, elevi ori părinţi. Dar dacă asta o să se înţeleagă, asta e, mai mult nu pot să fac. Dar eu nu vreau decât să aduc dovezi care să sprijine ceea ce tocmai am spus până acum.

Nici nu ştiu cu care să încep, şi tocmai de aceea îi iau, la întâmplare, pe profesori, poate şi fiindcă, în subconştient, i-am ales pentru că cred că ei au să se simtă cei mai ofensaţi de comparaţia pe care am făcut-o în titlu. Cu tot respectul pe care li-l port, pentru că ei m-au învăţat, probabil, jumătate din ceea ce ştiu astăzi, am să spun, tot aşa, cu probabil în faţă, că jumătate dintre ei n-au ce căuta la catedră. Începând cu cei de la clasa a V-a şi terminând cu aceia care predau studenţilor din ultimul an de facultate. Mă uit în urmă şi-mi amintesc că fiul meu a avut câţiva dascăli pe care, atunci când îi întâlneam pe stradă, întorceam capul în altă parte, ca să nu fiu nevoit să-i salut. Or eu, până atunci, nu mai făcusem niciodată aşa ceva. Pe urmă, da. Nu e însă momentul să spun acum de ce, dar cred că fiecare a avut în viaţă măcar un asemenea profesor. Pe urmă, unora dintre dascăli le e pur şi simplu frică de golăneala elevilor. Chiar ei mi-au spus-o, şi nu o dată. Pe de o parte îi înţeleg; din ceea ce am discutat cu ei, am dedus că regulamentele îi leagă pur şi simplu de mâini, iar elevii au nişte libertăţi la care eu nici măcar nu îndrăzneam să visez în şcoală. Şi fiindcă tot a venit vorba, din câte îmi amintesc, o singură dată am avut media scăzută la Purtare, 9, cred că în clasa a V-a, fiindcă am avut şase absenţe nemotivate. Chiulisem de la câteva ore de Matematică, fiindcă, atunci când mă trăsese de perciuni pentru că n-am ştiut să rezolv un exerciţiu, profesorul a rămas cu un smoc de păr de-al meu între degete. Acum câţiva ani, vreo trei sau patru, un vecin îmi povestea că fiul său a luat 8 la Purtare fiindcă a avut vreo 200 şi ceva, aproape 300 de nemotivate. Pe vremea mea, parcă la 50 de absenţe erai exmatriculat, cu şuturi în fund, din şcoală. Dar nu-mi amintesc să se fi întâmplat vreodată aşa ceva.

Despre părinţi ce să spun? Sunt unul dintre ei, şi cea mai mare vină pe care mi-o găsesc mie în primul rând e că am vrut mereu ca fiul meu să aibă tot ceea ce nu am avut eu când am fost copil. Iar lucrul ăsta chiar se transformă într-o greşeală de neiertat atunci când nu ştii cum să dai, cât să dai şi când să dai. Dar mai ales ce să dai. Asta e foarte greu de înţeles şi, chiar dacă şi eu am priceput destul de târziu toate astea, cred că am făcut-o, totuşi, în timp util.

Cât despre elevi… Păi, în condiţiile astea, ce altceva le mai rămâne de făcut decât sex în buda şcolii? Zău aşa…