Scriitorul Petru Andraş şi-a petrecut anii copilăriei în localitatea natală Căvăran, denumirea nouă – Constantin Daicoviciu. Contactul cu tradiţiile şi obiceiurile frumosului sat bănăţean au săpat rădăcini adânci în sufletul copilului de ieri, contribuind la devenirea sa ca poet în grai.
A urmat clasele primare în comuna natală, după care, ca elev intern, clasele gimnaziale V-VII le-a făcut la Şcoala generală Sacu.
Primii ani de şcoală sunt unici în viaţa fiecărui om. Aceştia îl ajută să-şi găsească în interiorul fiinţei sale acea forţă unică personalităţii lui, ca să o cultive pe tot parcursul vieţii. Emoţia primei întâlniri cu şcoala, primele întrebări, descoperirea unui nou univers, privirea caldă a dascălilor, primele învăţături, nu pot să fie uitate niciodată.
La Şcoala generală Sacu, scriitorul de astăzi l-a întâlnit pe regretatul profesorul de limba română, Nichifor Mihuţa. Acesta a reuşit să-i întreţină elevului Petru Andraş dragostea pentru graiul bănăţean, datini şi folclor. Această dragoste pentru graiul bănăţean, datini şi folclor i-a mai fost insuflată şi de bunicul din partea mamei, Moş Păpuc, bunicul din partea tatălui, Moş Blegu din localitatea Peştere, de obiceiurile şi tradiţiile satului bănăţean, începând cu tăiatul cânepii şi inului, muiatul, meliţatul, năvăgitul, ţesutul pânzei; varietatea broderiilor şi cusăturilor de pe haine, sărbătorile de iarnă, ruga, botezul, nunta, strigarea darurilor la nunţi de către un „duo“ consacrat care începea cu chemarea: Hai la moară, hai la moară!
În 1966, scriitorul Petru Andraş a absolvit Şcoala Medie Nr. 2 Caransebeş, după care a urmat Facultatea de fizică din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara. După lucrarea de licenţă, din 1971, a activat ca profesor de fizică la Şcoala Generală din Forotic, Zorlenţu Mare şi Armeniş, până în 1976, iar din 1 noiembrie 1976 a lucrat ca profesor de fizică titular la Liceul Teoretic „Traian Doda“ din municipiul Caransebeş. Aici s-a reîntâlnit cu profesorul său de limba română, Nichifor Mihuţa, de această dată fiind colegi. Întâlnirea a fost benefică. La îndemnul acestuia, profesorul Petru Andraş a participat la Festivalul de poezie în grai bănăţean „Tata Oancea“ de la Bocşa. Participând la acest festival, a dobândit o mai mare încredre în puterile şi talentul său.
Ca scriitor în grai, Petru Andraş a debutat în volumul colectiv „Primul lup de mare“, 1996, Imprimeria Mirton, Timişoara, cu ocazia Centenarului „Victor Vlad Delamarina”, cu poeziile „În sara dă Anu Nou“, „Puşcoacea“ şi „Piţărăii“. Publicaţii are în diferite antologii, Dicţionar de cuvinte în grai, volume colective şi personale. Dintre volumele de versuri publicate aş aminti „Nu treşi drumu fiecum“, 1998, Editura Ionescu, Caransebeş, şi „Săraşi bogaţ“, 1999, Editura Dacia Europa Nova, Lugoj, în colaborare cu Ştefan Pătruţ şi Ioan Ghera.
Poetul în grai Petru Andraş este şi un talentat narator în versuri. El prezintă în poeziile sale diferite aspecte ale vieţii sociale ale ţăranului bănăţean, în grai popular, surprinzând diferite obiceiuri şi tradiţii. „Dă miercuri, la mine-acasă, / Nime nu-ş găsăşce locu. / Păstă trii zîle-i Crăşiunu, / Iară noi n-am tăiat porcu.“ (Petru Andraş, „Nu treşi drumu fiecum”, Poezie în grai bănăţean, Editura Nagard, Lugoj, 2005, pag. 140). Prin acest talent unic al său, păstrează vii obiceiurile şi tradiţiile ţăranului român din Banat, fiind un model reprezentativ pentru neamul din care face parte.
Datorită utilizării dialectului bănăţean în versurile sale, scriitorul în grai Petru Andraş a devenit sociabil, prietenos pentru locuitorii din mediul rural.
În cadrul festivalurilor şi concursurilor la care a participat a obţinut numeroase premii.
În tot ceea ce a făcut, profesorul şi scriitorul Petru Andraş a căutat frumuseţea acestei vieţi trecătoare, începând cu cele mai mărunte lucruri, pentru a se putea ferici în cele măreţe, ţelul său poetic.
Pr. Ion TURNEA
