Edificiul Colegiului Naţional „Traian Doda” începe să fie construit în august 1913 şi, în decembrie 1913, clădirea este sub acoperiş. Proiectul construcţiei aparţine arhitectului Madgyasyay Istvan şi, împreună cu devizele, a fost supus licitaţiei publice pentru executarea lucrării şi acceptat contra sumei de 425.014 coroane.
Localul cel nou este dotat de urgenţă cu cele trebuincioase, mobilier şi material didactic, astfel că elevii şi dascălii pot fi primiţi aici.
În anul 1915, clădirea este rechiziţionată de Comandamentul militar al Regimentului Nr. 43 Caransebeş, apoi de Regimentul Nr. 18 Honvezi din Sopron. Redevine şcoală la 1 septembrie 1915 şi se desfăşoară lucrări de remediere a stricăciunilor pricinuite de armată, precum şi de finisare a unor încăperi. Localul avea 47 de săli şi 16 atenanse (dependinţe).
Cursurile erau cu predare în limba maghiară, conform Legii Appony-Albert, liceul fiind în subordinea Ministerului Instrucţiei Publice de la Budapesta. Cu toate acestea, majoritatea elevilor erau români, dar şi germani şi evrei.
În cursul anului 1918, anul în care soarta războiului se preconiza, edificiul a fost inaugurat oficial în 23 aprilie, odată cu dezvelirea monumentului „Pro-Patria”, închinat elevilor şi profesorilor decedaţi în război. Monumentul a fost realizat de sculptorul Ioan Horvay şi reprezintă alegoric pe tânărul erou care ucide balaurul răutăţii şi, după ce îl ucide, cade în genunchi şi dă mulţumire lui Dumnezeu. Presa vremii relatează despre „liceul care a dat patriei în patru ani de război 160 de soldaţi”, în special români. Momentul Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 aduce mari schimbări în istoria liceului. La 1 iunie 1919 este ziua solemnă a oficializării liceului românesc.
Anul 1918-1919 marchează reluarea predării limbii române în liceul în care 90 la sută din elevi erau români. Liceului i se atribuie numele de „Traian Doda”. Presa vremii redă momentul acesta. Fostul Gimnaziu Maghiar de Stat devine Liceul de Stat Modern – Real „Traian Doda”.
Traian Doda, militar de carieră, general de armată, a fost ales deputat în Dieta de la Budapesta în şase legislaturi, între anii 1874-1887, în condiţiile luptei naţionale a românilor din Transilvania şi Banat împotriva dualismului austro-ungar.
În calitatea sa de deputat în Parlamentul de la Budapesta, generalul Traian Doda începe o luptă susţinută pentru înfiinţarea la Caransebeş a unei şcoli cu predare în limba română, între anii 1876-1880. Binecunoscuta deviză „Pentru noi, prin noi înşine”, a Comitetului de iniţiativă, reflectă strădaniile sale şi ale reprezentanţilor Comunităţii de Avere în acest sens. Încă din 1872, generalul Traian Doda, preşedintele Comunităţii de Avere, şi membrii acesteia hotărăsc ca fondurile băneşti să fie bine apărate şi administrate; aceste fonduri ale Regimentului Grăniceresc aparţineau românilor bănăţeni din cele 94 de comune care alcătuiau Comunitatea de Avere.
Intenţia generalului era să întemeieze un liceu, prin contribuţia comunelor proprietare la fondul de creştere şi de cultură şi la fondul grăniceresc de avere din fostul Regiment confiniar româno-bănăţean.
La 18 februarie 1882, Traian Doda, împreună cu Filaret Musta, Gheorghe Băiaş, Ion Bartolomeiu, Iosif Seracin şi Constantin Neagu, a înaintat Ministerului Instrucţiunii Publice din Buda un memoriu riguros argumentat.
Între 1883-1885, Traian Doda trimite trei memorii (petiţii) pe baza unui drept garantat prin Legea XXVII din 1873, dar nu s-a dat curs nici uneia dintre petiţii. În 1885, marele bărbat se stinge din viaţă, însă nu se renunţă la luptă.
După 1904, fruntaşii politici din zonă îmbrăţişează ideea fondării unui liceu cu limba de predare maghiară. Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice îşi dă aprobarea, prin Actul 456 din 1906, şi cere Primăriei să purceadă, cu suma de 400.000 coroane, la ridicarea edificiului. Între anii 1906-1913, au avut loc lungi şi anevoioase dezbateri, cu privire la fondurile băneşti pentru construirea liceului, între reprezentanţii oraşului şi ai Comunităţii de Avere, pe de-o parte, şi Ministerul de Interne şi Ministerul Instrucţiunii Publice de la Budapesta, pe de altă parte.
Se ajunge la un compromis – Ministerul de Interne dispune, cu Ordinul 50032/III din 5 iunie 1907, deschiderea gimnaziului, dar, din motivul că bugetul pe 1907 nu cuprinsese sume destinate acestui scop, nu se adoptă nicio iniţiativă concretă. Reprezentanţa orăşenească cere ministerului să deschidă clasa I pe spezele fondului grăniceresc. Astfel, în septembrie 1907 se deschide clasa I a gimnaziului: I A (20 elevi), I B (35 elevi), I C (47 elevi). Dintre aceşti elevi, majoritatea erau români (99), fii de grăniceri bănăţeni, şi 28 de alte naţionalităţi (total 127 de elevi).
Noul gimnaziu va funcţiona până în anul 1913, anul începerii zidirii edificiului „în localul actualei Şcoale Normale”.
În perioada 1919-2014, Liceul de Stat „Traian Doda” a continuat cursurile în limba română. În ziua solemnă de 1 iunie 1919, a oficializării liceului românesc, secretarul general al Resortului de Instrucţie Publică, Onisifor Ghibu, motivează: „Am socotit că numele generalului Traian Doda este mai nimerit a fi dat liceului, nu numai pentru că Doda a fost un mare fiu al Banatului, ci mai ales pentru că Doda a fost un mare caracter. Iar liceul din Caransebeş nu-şi poate pune scop al înfiinţării sale un scop mai înalt decât acela de a creşte caractere”.
În anul 1934, 18 martie, a fost pusă piatra de temelie a internatului liceului, de faţă fiind dr. Constantin Anghelescu, Ministrul Instrucţiunii Publice, şi N.N. Săveanu, preşedintele Adunării Deputaţilor, precum şi autorităţile bisericeşti, civile şi militare din zonă. Înfiinţarea internatului, destinat fiilor de grăniceri, fusese hotărâtă din 1907 şi internatul a funcţionat în vechea clădire a Comunităţii de Avere.
În anul 1948, odată cu reformarea comunistă a învăţământului, liceul îşi pierde numele şi devine Liceul Mixt Caransebeş (contopit cu Liceul de fete). În 1953, devine „Şcoala medie de 10 ani Nr. 1”, apoi în 1958 „Liceu de 11 ani”. În 1968, se revine la învăţământul liceal de 12 ani, numele instituţiei fiind Liceul Nr. 1 Caransebeş, iar din 1975 – Liceul Real-Umanist.
Datorită numelui şi prestigiului dobândit în timp, devine „Liceul de matematică-fizică” în 1978, an care coincide cu pensionarea, după mai bine de 19 ani, a celui care a condus instituţia într-o perioadă delicată de timp, profesorul Bujor Jumanca.
Liceul îşi reia istoricul său nume, devenind Liceul Teoretic „Traian Doda”, din anul 1990, datorită numeroaselor memorii iniţiate de către domnul director, profesor Ioan Tocuţ.
În anul 1995 s-a ridicat statuia Generalului Traian Doda în parcul din faţa liceului, cu sprijin material şi spiritual din partea directorului liceului, domnul profesor Ioan Răzvan.
Din anul 2007, liceul cuprinde administrativ fosta Şcoală Generală Nr. 8. În 2009, liceul obţine titlul de Şcoală Europeană, prin grija domnului director, profesor Florin Ciocan, iar din anul şcolar 2014-2015, obţine titlul de Colegiu Naţional „Traian Doda”, prin grija domnului director, profesor Felix Borcean.
Prof. Carmen ARDEŢ