În cadrul unei recente conferinţe de presă, directorul Muzeului Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă Caransebeş, Adrian Ardeţ, a făcut cunoscut faptul că instituţia de cultură din municipiu se află în posesia unei piese de o importanţă deosebită – un dinte de mamut, animal dispărut în urmă cu 10.000 de ani, dar şi a unui mulaj executat după o inscripţie sacră, descoperită în Munţii Ţarcu de cunoscutul alpinist Cornel Galescu. Din motive lesne de înţeles, Adrian Ardeţ nu a comunicat locul exact unde au fost făcute cele două descoperiri, pentru a proteja ariile respective, având în vedere valoarea lor excepţională.
În primăvara acestui an, într-una dintre expediţiile întreprinse în zona Munţilor Ţarcu, Cornel Galescu a găsit pe o stâncă o inscripţie interesantă, incizată în piatră. „În ciuda faptului că am colindat prin toată lumea, principalele grupe muntoase, am rămas, aşa cum era şi firesc, cu sufletul alături de zona Munţilor Ţarcu, a Muntelui Mic. De-a lungul timpului, am străbătut fiecare colţişor, fiecare cotlon, şi dintr-o perspectivă sportivă, dar şi din curiozitate, fiindcă această zonă a fost, aşa cum se ştie, şi o zonă de refugiu a locuitorilor Banatului din calea năvălitorilor. Aşadar, în clipa în care am descoperit această inscripţie, am văzut-o ca pe un semn miraculos. Prima oară, gândul m-a dus la miracolul pe care împăratul Constantin l-a trăit când a văzut crucea pe cer, sigur, ţinând cont de dimensiunea comparaţiei. Mi s-a părut miraculos pentru că ştiam, de foarte mult timp, că toată această zonă este încărcată de ceea ce înseamnă miracol, în special zona Gugu – legendele din jurul său, Peştera lui Zamolxe, Vârful Mătania –, dar toate acestea nu sunt decât supoziţii. M-am simţit atras şi de partea aceasta, romanţată, a poveştilor, a legendelor. Imediat, am simţit că toate aceste lucruri pot fi benefice unui turism zonal, pentru că am văzut că, în alte locuri, dezvoltarea turistică este legată uneori de nişte lucruri banale – o peşteră, o inscripţie, care stârnesc interes şi se pot transforma în branduri turistice”, a povestit Cornel Galescu.
Alpinistul a mai spus că, atunci când a făcut descoperirea, se plimba, iar în clipa în care a văzut stânca s-a dus spre ea ca atras de un magnet, „ca şi cum aş fi fost manipulat”, după cum s-a exprimat el. „Este foarte greu să se traducă ce scrie acolo, dar poate că în timp, cu răbdare, implicând mai multe instituţii, vom reuşi să ne apropiem de definirea acestor însemne. Pe de altă parte, când am văzut acele semne, mi-am amintit de inscripţiile în sanscrită, pe care le-am văzut în Nepal şi în Tibet, inscripţii cu tentă religioasă, rugăciuni, de fapt, încercările acelor oameni din trecut de a transmite, peste veacuri, nişte mesaje. Dacă ei au avut puterea să sape în stâncă, şi noi trebuie să avem puterea de a lupta ca să descifrăm aceste însemne”, a mai adăugat Cornel Galescu.
După ce l-a anunţat pe Adrian Ardeţ despre această desoperire, cei doi au mers împreună în acea zonă, în ideea de a căuta şi alte relicve. Din punct de vedere ştiinţific, directorul muzeului caransebeşean a spus că inscripţia se prezintă sub forma unui cerc, în interiorul căruia există o serie de semne grafice, sub formă de săgeată sau de «v», iar dedesubt se află o serie de litere, unele asemănătoare cu literele greceşti, iar sub acestea se găsesc gravări sub forma unor litere care par necunoscute.
„Noi am intrat în legătură cu o serie de specialişti, atât din România, cât şi din străinătate. Ne-au ajutat în acest domeniu oameni pe care i-am şi cooptat în echipa noastră, pentru că, pe viitor, punem problema unei cercetări ştiinţifice. Este vorba despre prof. univ. dr. Alexandru Diaconescu de la Cluj, prof. univ. dr. Florin Draşovean, şeful Catedrei de arheologie preistorică de la Universitatea din Cluj, prof. univ. dr. Jeremy Hutton, de la Universitatea americană Wisconsin, şi, bineînţeles, suntem noi doi, care vom încerca să ne aducem contribuţia la acest proiect. În momentul de faţă, doar atât vă pot spune: este vorba despre o inscripţie care vorbeşte despre lumea de apoi, din literele care au fost studiate rezultă că este o inscripţie funerară, scrisă, probabil, în secolul I î.Hr., literele care se văd sub zona cercului fiind scrise mai târziu, ele aparţinând altor populaţii, care au trecut prin zonă, este vorba despre câteva rune care au fost adăugate la textul iniţial al inscripţiei, iar această inscripţie se află pe un complex, putem să-i spunem, bine lucrat şi bine organizat. Avem de-a face cu o intrare magistrală, tăiată de om sub forma unei alei care urcă de la poale spre această intrare, în interior, datorită faptului că o mare parte a stâncilor s-au prăbuşit, putem spune că avea o sală mare, centrală. Intrarea se făcea în două zone, prin acel acces triumfal, şi îi spun astfel fiindcă este o cale deosebit de frumoasă, tăiată de mâna omului şi care dă impresia unei zone sacre. Începând din momentul în care am făcut descoperirea, am întreprins toate demersurile la Ministerul Culturii, astfel încât respectiva zonă să fie cuprinsă în patrimoniu. În primul rând, vrem să o protejăm, iar din primăvară intenţionăm să începem cercetările sistematice cu americanii şi cu cei de la Universitatea din Cluj, aşa încât să reuşim să facem ca acest complex să reprezinte un obiectiv turistic de marcă în Banatul de Munte. Este pentru prima dată când, în zona Banatului Montan, a Munţilor Ţarcu, avem de-a face cu asemenea însemne. Ele sunt cunoscute în zona Buzăului, la noi, până în acest moment, nu au fost însă semnalate scrieri pe stâncă. Avem numeroase tiponime care vorbesc despre Antichitate, avem Pietrele lui Scorilo, sus pe Gugu avem stânca pe care se spune că ar fi stat Zamolxe, însă sunt legende. Noi le putem pune în valoare şi cu o cercetare ştiinţifică. Acum, avem la bază aceste inscripţii pe care vrem să le protejăm, mulajul de pe această inscripţie se află aici, la muzeu, el urmând să reprezinte un domeniu aparte şi, bineînţeles, o atracţie turistică pentru instituţia noastră. Pentru istoria judeţului Caraş-Severin şi a Banatului, este un lucru esenţial ca în zona montană să avem obiective, pe lângă traseele turistice şi frumuseţile pe care Bunul Dumnezeu ni le-a dat în Banatul de Munte”, a mai spus Adrian Ardeţ.
Cea de a doua descoperire din zona Caransebeşului despre care a vorbit directorul muzeului este un dinte de mamut, semnalat de un speolog reprezentanţilor unei primării de comună din apropierea municipiului. „Erau semnale că în zonă ar exista unele aşezări din vremea Paleoliticului. E pentru prima dată când este semnalată existenţa mamuţilor în zona Caransebeşului. Speologul, care face parte dintr-o asociaţie profesionistă din Timişoara, a dus acest dinte primarului, care, la rândul lui, ne-a semnalat nouă descoperirea acestui important element. Mamuţii reprezintă, în zonele în care au fost descoperiţi, atracţii turistice deosebite. Există Parcul mamuţilor în judeţul Hunedoara, apoi în Serbia, unde sunt amenajate expoziţii cu asemenea descoperiri. Mamuţii sunt printre ultimele mari mamifere care au intrat în contact cu omul, reprezentările lor fiind regăsite în scene pictate în peşteri de omul din Paleolitic. Ei au dispărut în urmă cu 10.000 de ani, dar, la ora actuală, existenţa lor continuă prin elefanţi. Mamuţii provin din Africa, însă, datorită ultimei Glaciaţiuni, a încălzirii climei, au migrat spre nord, spre locuri de păşunat, şi au ajuns până în Siberia. Iată că şi noi avem de-a face cu ei, şi probabil nu este numai un simplu dinte de mamut, urmează să demarăm o serie de cercetări, astfel încât, poate, vom avea şi noi un Parc naţional al mamuţilor în zona Caransebeşului. Am luat legătura cu Muzeul de Arheologie din Bucureşti, noi neavând specialişti antropologi, şi vom demara, în primăvara viitoare, o cercetare, deoarece bănuim că există mai mulţi mamuţi în această zonă”, a adăugat Adrian Ardeţ.
Adrian CRÂNGANU
