Din pelerinajul Corului Catedral ,,Gheorghe Dobreanu”

Sfânta Mânăstire ,,Dintr-un lemn”

Situată la aproximativ 26 km sud de Râmnicu Vâlcea şi la 9 km mai sus (la nord) de comuna Băbeni-Bistriţa, pe valea Otăsăului, în comuna Frânceşti, separată prin dealurile vecine de Mânăstirile Surpatele şi Govora, pitoreasca Mânăstire ,,Dintr-un Lemn” încântă ochiul trecătorului şi revarsă o deosebită bucurie şi pace în sufletele celor care, căutând să cunoască frumuseţile naturii şi din tezaurul artistic al patriei noastre, zăbovesc mai mult la adăpostul zidurilor ei.

Potrivit unei vechi tradiţii locale, aşezarea monahală de la Mânăstirea ,,Dintr-un Lemn” ar fi luat fiinţă în primele decenii ale secolului al XVI-lea, prin ridicarea în acest loc a unei bisericuţe de lemn din materialul unui singur arbore (stejar) secular, bisericuţă ridicată în cinstea Icoanei Maicii Domnului, piesă ce se păstrează acum în biserica de piatră din incinta de jos a acestei mânăstiri. În baza acestei tradiţii, aşezarea monahală de aici poartă numele de Mânăstirea ,,Dintr-un Lemn”.

Cea mai veche tradiţie despre această mânăstire a fost consemnată în scris de diaconul Paul de Alep, care l-a însoţit pe Patriarhul Macarie al Antiohiei în călătoriile acestuia prin Ţările Române, în anii 1653-1658. După cum notează Paul de Alep, un călugăr ar fi găsit Icoana Maicii Domnului în scorbura unui stejar, iar aceasta i-ar fi spus: ,,Dorinţa mea este ca tu să zideşti aici, pentru mine, o mânăstire din acest copac”. În urma acestei descoperiri, călugărul pustnic a făcut pe acel loc o bisericuţă numai din lemnul acelui stejar.

Mitropolitul Ungrovlahiei, Neofit Cretanul, cercetând Mânăstirea ,,Dintr-un Lemn” la 29 iulie 1745, ne spune că ,,un cioban cu numele de Radu, în timpul lui Alexandru Vodă (1568-1577), a visat Icoana Maicii Domnului, despre care aminteşte Paul de Alep, şi, tăind stejarul în care a găsit icoana, a ridicat din lemnul acestuia o bisericuţă, numită din această pricină <<Mânăstirea Dintr-un Lemn>>.

După cum se vede, tradiţia cu privire la întemeierea primei aşezări monahale la Mânăstirea ,,Dintr-un Lemn” nu are nicio legătură cu faimoasa nuvelă istorică a lui Alexandru Odobescu, ,,Doamna Chiajna”, în care autorul a împletit în mod atrăgător realitatea cu legenda Mânăstirii ,,Dintr-un Lemn”, punând-o în legătură cu luptele pentru domnie dintre partida boierilor olteni din a doua jumătate a secolului al XVI-lea şi urmaşii lui Mircea Ciobanu (decedat în 1559). ,,Doamna Chiajna” are meritul de a scoate în evidenţă patriotismul boierilor Socoleşti împotriva abuzurilor turcilor şi grecilor în Ţările Române, şi este specifică pentru epoca lui Odobescu, dar nu poate avea valoarea documentară de a prezenta în mod obiectiv începuturile aşezării monahale de la Mânăstirea ,,Dintr-un Lemn”.

Stejarii seculari şi Icoana Maicii Domnului de la Mânăstirea ,,Dintr-un Lemn” sunt mărturii sigure ale întemeierii schitului aici de către un pustnic român, râvnitor de a sluji Domnului cu credinţă şi cu totală dăruire în slujba Bisericii şi a neamului său, şi nicidecum (prin) refugiul unei domniţe, fie ea chiar şi fiica Doamnei Chiajna, care ar fi venit aici pentru a-şi duce viaţa de resemnare în urma unei aventuri de dragoste cu substrat politic, care s-a terminat în mod tragic, aşa cum reiese din nuvela ,,Doamna Chiajna”.

Viaţa monahală la români a avut şi are temeiuri mult mai sănătoase şi profund religioase. Mânăstirile n-au luat fiinţă pentru a adăposti la umbra lor pe cei care, pentru anumite decepţii personale, s-ar putea retrage din mijlocul societăţii la umbra unor schituri, aşa cum în mod eronat s-a crezut, uneori, şi se mai crede încă de către cei care nu cunosc spiritul Ortodoxiei creştine şi nici rostul acestui mod de viaţă. Viaţa monahală are temeiuri biblice şi patristice milenare, şi, prin urmare, călugării şi călugăriţele care se consacră acestui mod de viaţă sunt conştienţi de vocaţia lor şi se luptă cu ei înşişi şi cu toate încercările din viaţă încercând să răspundă, printr-o viaţă sfântă, sfatului Domnului din Evanghelie (Matei 19, 27-29; Luca 18, 29-30) şi îndemnului Apostolului Pavel adresat fecioarelor din Corint (I cor. cap. 7). (Va urma)

Pagină realizată de Ştefan ISAC