„Şi eu am fost la Stalingrad”


Nu cu mult timp în urmă, prin intermediul unui bun prieten, am primit o carte emoţionantă de memorii din cea de a doua mare conflagraţie mondială, scrisă de unul dintre puţinii supravieţuitori, sergentul Ioan Patca, născut la 6 decembrie 1922, în localitatea Matei, judeţul Bistriţa, participant pe Frontul de Est cu Regimentul 41 Artilerie.
Cartea, scrisă cu patos şi sinceritate de un adevărat ostaş, relatează amintirile peste ani ale unui militar român, care din 22 iunie 1941, atunci când s-a dat celebrul Ordin al Mareşalului Ion Antonescu – „Ostaşi! Vă ordon treceţi Prutul!”, a procedat asemenea sutelor de mii de încorporaţi în unităţi militare regulate, care au trecut graniţa şi, cu eroism şi jertfe în morţi şi răniţi, au purces la eliberarea teritoriilor româneşti ocupate în mod barbar de trupele sovietice.
Cartea îl captivează pe cititor prin însemnările simple ale ostaşului luat de la coarnele plugului şi care, după nenumărate lupte, ajunge pe jos, cu Frontul germano-român, până la Stalingrad, unde acest brav ostaş ardelean ajunge „să bea apă din Volga”.
După înfrângerea de la Stalingrad, sergentul Ioan Patca, rănit grav şi străbătând iarăşi, pentru a doua oară, lunga stepă calmucă, ajunge în ţară, unde se reface după rănile suferite în îndelungata retragere din faţa unui inamic superior ca număr.
Întoarcerea armelor împotriva fostului aliat, Germania, îl obligă pe sergentul Ioan Patca să ia parte ca şi combatant şi în Campania din Vest, participând la luptele pentru eliberarea Ungariei şi a Cehoslovaciei, în special la luptele din Munţii Tatra Mică şi Munţii Albi, pentru eliberarea oraşului Banska Bystrica, desfăşurate în perioada 19-26 martie 1945.
Cu durere şi amărăciune în suflet, sergentul Ioan Patca se confesează cititorului, înăbuşindu-şi durerea şi peste ani, că „la 12 mai 1945, la circa 80 km de Praga, au primit ordin să se oprească, făcând loc trupelor sovietice pentru a intra victorioase în această capitală”.
Cartea se constituie într-o vibrantă pagină de epopee a acestei campanii de pe Frontul de Est, dar şi cel din Vest, fiind un cald omagiu adus eroismului ostaşului român.
Nicăieri în lume, niciun ostaş al vreunei armate regulate nu a parcurs în marş, prin lupte şi bătălii crâncene purtate atât în ofensivă cât şi în apărare, o asemenea distanţă, de mii de kilometri, de la Prut la Volga (Stalingrad) şi apoi, în retragere, participând la Campania din Vest, până în Munţii Tatra şi până la reîntoarcerea de pe front, la încartiruirea de lângă Oradea, în iulie 1945.
Sergentul Ioan Patca este unul dintre puţinii supravieţuitori ai celor două campanii militare, cea mai dură fiind însă cea de pe Frontul de Est.
Din finalul cărţii se desprinde un mesaj de un patriotism dezarmant de sincer: „Eu, ca şi alţi camarazi de-ai mei, am fost în iadul de la Stalingrad. O parte dintre noi şi-au lăat osemintele în stepa calmucă. Din iad, nu se întoarce nimeni. Din iadul de acolo, puţini la număr ne-am întors. Şi eu am fost norocosul ca să mă întorc”.
O asemenea carte, scrisă cu o sinceritate molipsitoare, merită lecturată de un cât mai mare număr de cititori.

Ion GHEORGHEOSU
Scriitor