„Sunt o femeie singură!”. Cu gesturi naturale, însă, în acelaşi timp, foarte studiate şi îndelung repetate, se întinde pe podeaua rece a scenei de pe care îşi încântase publicul caransebeşean timp de o oră şi jumătate. Îşi întoarce chipul spre noi. Lumina se stinge. Gata! Piesa s-a terminat! Pe toata durata spectacolului, prezentat duminică-seară la Muzeu, mica scenă părea că nu o poate cuprinde, dându-i actriţei şi mai multă grandoare. Aplauze! Plecăciuni! Aplauze! Salutarea publicului şi retragerea în spatele scenei, în viaţa obişnuită.
După un timp, iese să-şi adune recuzita. O ajut. Însă gestul parcă o ia prin surprindere. „Pe acestea trebuie să le adun singură!”. Îi spun singurele cuvinte – şabloane, ar putea spune unii – care îmi vin în minte: „Sunt mai mult decât onorată să fiu lângă dumneavoastră”. Iar ea, cu o emotivitate nefirească pentru statutul ei, îmi întinde o mână extrem de fină, prezentându-se simplu, „Maia”, creând iluzia că eu aş fi marea actriţă iar ea, o necunoscută, o simplă persoană din public. Apanajul maeştrilor! Zâmbeşte cu o timiditate de neregăsit la pseudo-vedete şi acceptă să imortalizăm momentul într-o fotografie pe care o voi preţui pentru tot restul vieţii. Însă lumina bliţului amator parcă o stânjeneşte mai mult decât flash-urile profesioniste. Îi mulţumim, iar ea se retrage la recuzita ei ca şi cum ar fi o simplă „femeie singură”, iar nu marea Maia Morgenstern.
Spectacolul „O femeie singură” – un one woman show – a fost scris de laureatul Premiului Nobel pentru Literatură, scriitorul italian Dario Fo, şi poartă semnătura regizorului suedez de origine română Marcel Stănciulescu. Prin această piesă, Dario Fo satirizează în maniera sa inconfundabilă drama multor femei din zilele noastre, femei care au fost educate în spiritul supunerii totale în faţa bărbatului. Acest gen de femei, distruse psihic, ajung să fie prizonierele propriilor case, după ce au gustat din fructul pasiunii reale. Ele dovedesc o imaturitate atât în gândire, cât şi în sentimente, fiind victime ale unui perpetuu viol din partea unor soţi geloşi şi agresivi. Femei care, însă, sunt atât de dependente de soţii lor, încât nu au curajul să evadeze, cu atât mai mult cu cât în societatea în care trăim femeia este cea găsită vinovată de aproximativ toate neajunsurile întâmpinate de un mariaj.
Spectacolul a fost presărat cu muzica de jazz atât de dragă Maiei Morgerstern, a cărei interpretare desăvârşită a încântat publicul de la început până la sfârşit.
Christina MEKAP
