Jurnaliştii de la mai multe publicaţii, ziare online şi posturi de televiziune din judeţ au răspuns vineri, 13 mai, invitaţiei lansate de colegul lor de breaslă Mario Balint, de a participa, la Soceni, la prima ediţie a „Atelierelor presei bănăţene”, având ca temă „Presa țărănească din Banat”. Alături de aceştia, au mai fost prezenţi la Centrul de zi – clădirea administrativă a localităţii Soceni – conducători ai unor instituţii de cultură, reprezentanţi ai clerului, consilieri locali ai comunei Ezeriş, manifestarea fiind prezidată de primarul Ioan Rusu.
După ce a precizat că, de fapt, întreaga acţiune nu este altceva decât un substitut al zilei de 3 Mai, când se sărbătoreşte Ziua Internaţională a Libertăţii Presei, care, în lipsa unui sprijin financiar, nu s-a mai putut organiza, Mario Balint a adăugat: „Pentru că, în condiţiile date, întâlnirea nu s-a mai putut ţine la Reşiţa, primarul Ioan Rusu s-a oferit să ne sprijine, alături de Primăria şi Consiliul Local Ezeriş. Scopul întâlnirii îl constituie discuţiile despre presa ţărănească din Banat, pentru că aceasta este un fenomen unic pe teritoriul României, pe de o parte, iar pe de altă parte fiindcă 48 la sută din populaţia ţării şi a judeţului Caraş-Severin trăieşte în mediul rural, un procent foarte important, după cum se poate observa”.
După rostirea cuvântului de bun-venit adresat oaspeţilor, în calitate de gazdă, primarul Ioan Rusu a adăugat că este bucuros să aibă concetăţeni oameni de cultură, amintindu-i pe Mario Balint şi prof. Nicolae Magiar, care au aşezat satul Soceni şi comuna Ezeriş în locul pe care aceste două localităţi îl merită.
Conducând discuţia spre prima dintre cele trei părţi în care a fost structurată manifestarea, Mario Balint a spus că, în cel mai scurt timp, Consiliul Local al comunei Ezeriş va dezbate propunerea conform căreia viitorul Centru Cultural din Soceni să poarte numele lui Petru Bizerea, originar din această localitate, cel care a editat ziarul „Opinca” din Coştei, în redacţia căruia s-a întocmit lista cu delegaţii din Banatul de Sud care, în 1918, au participat la Marea Unire de la Alba Iulia. A venit apoi rândul lui Ion Bujor, fost bibliotecar la Biblioteca Judeţeană „Paul Iorgovici” din Reşiţa, să vorbească despre presa ţărănească din Banat. El a afirmat că a scris o lucrare chiar pe această temă, cu titlul „Periodice bănăţene – titluri şi cuprinsuri, de la începuturi până în 1948”, prilej cu care a descoperit şi prezenţa lui Petru Bizerea, cu revista pe care a condus-o, „Drapelul”. „Am încercat să dezvălui ce are Biblioteca Judeţeană în patrimoniul său, din presa veche bănăţeană, până în 1948. Esenţialul, de fapt, în lucrarea mea, este faptul că am derulat toate cuprinsurile fiecărui număr existent în bibliotecă, fiindcă în felul acesta putem avea o oglindă exactă a ceea ce a însemnat preocuparea culturală şi ştiinţifică în spaţiul nostru, precum şi personalităţile care au activat în aceste domenii. Este bine să se reţină existenţa acestui fond de presă de care dispune Biblioteca Judeţeană, iar cei interesaţi de acest fenomen să vină să «pigulească» documnetare şi informaţii din aceste ziare şi reviste”, a spus Ion Bujor.
O polemică – cum altfel decât academică? – a stârnit în cadrul manifestării subiectul „Tata Oancea”. Vorbind despre acest personaj oarecum controversat, Gabriela Şerban, directorul Bibliotecii Orăşeneşti din Bocşa, localitatea de origine a cunoscutului condeier-ţăran, a afirmat că, deşi nu avea şcoală, acesta a ajuns artist, scriitor, publicist şi editor, un autodidact care şi-a depăşit condiţia de simplu ţăran. „În ceea ce priveşte revista «Vasiova», care a apărut între 1929 şi 1947, «acolo unde dădea Dumnezeu», este uluitor faptul că un ţăran precum Tata Oancea a reuşit să susţină o astfel de publicaţie timp de două decenii, fiindcă singur o scria, singur o publica, singur o difuza. Umbla cu revista din sat în sat şi o vindea, apoi făcea alta, aşa cum spunea, «unde dădea şi când dădea Dumnezeu»”. Întrebată de ce crede că, în acele vremuri, interesul oamenilor de la sat pentru citit era atât de mare, Gabriela Şerban a răspuns sec: „Erau alte vremuri. Un ţăran cu patru clase de atunci citea mai mult decât masteranzii de astăzi”.
Aşa cum spuneam, polemica a iscat-o scriitorul, criticul şi editorul Gheorghe Jurma, care nu a fost de acord cu afirmaţia Gabrielei Şerban privind statutul revistei „Vasiova”, care, din punctul său de vedere, nu face parte din presa ţărănească. „Mă delimitez de Gabriela Şerban, fiindcă eu consider că Tata Oancea nu a fost ţăran. E adevărat că vine dintr-o familie de ţărani, că avea o avere, că ar fi trebuit să fie ţăran, moştenind pământ, numai că el nu avea niciun pic de mentalitate ţărănească, nu i-a plăcut să lucreze, el fiind un artist. Un artist nu poate să meargă să are, să semene şi, în timp ce boii trag carul, el să scrie o poezie. Ţăranii care reprezintă această mişcare literară şi gazetărească au lucrat ziua la câmp, iar seara se duceau la concerte sau scriau şi publicau în gazete. Tata Oancea, însă, a vrut să fie artist, şi a fost artist, şi câtuşi de puţin ţăran. De aceea, din punctul meu de vedere, «Vasiova» nu face parte din presa ţărănească”, a spus editorul reşiţean. Gheorghe Jurma a mai afirmat că presa ţărănească începe cu revista „Ţăranul”, de la Răcăşdia, în 1919. „După război, când ţăranul era derutat de ceea ce se întâmpla în politica românească – şi ceea ce s-a întâmplat la noi după 1990 copiază la indigo ceea ce s-a întâmplat în 1919, când au apărut o mulţime de partide şi de orientări, care mai de care mai distante faţă de preocupările oamenilor, faţă de sat, faţă de ţăran şi de problemele lor reale –, în acel context, deci, aceşti ţărani luminaţi, formaţi la şcoala românească de la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX, ţărani care ştiau carte, care citeau, care şi-au format biblioteci, care aveau idealuri naţionale, ei au făcut presă ţărănească. O presă a ţăranilor, în favoarea lor, pentru ei”, a mai spus Gheorghe Jurma.
În ceea ce priveşte cererea de presă ţărănească în ziua de azi, Gheorghe Jurma a fost categoric: „Nu! Satul de azi nu mai este ce-a fost. Mentalităţile s-au schimbat. Există populaţie rurală, dar nu mai există ţărani”.
În cea de a doua parte a manifestării, prof. Nicolae Magiar, cel care a recunoscut că, până în clasa a VII-a, a fost ţăran şi că nici acum nu-i e ruşine să pună mâna pe coasă, a prezentat două volume apărute recent la Editura „Grinta” din Cluj-Napoca, scrise în colaborare cu fiul său, Eduard Magiar, respectiv monografiile localităţilor Soceni şi Ezeriş. „Ca întotdeauna, a fost munca de cercetare, Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale de la Caransebeş luat la puricat, şi acolo am găsit materiale inedite, materiale care stau la baza acestor lucrări. Fără sprijinul comunităţii locale nu se poate face o monografie, iar eu am beneficiat de ajutorul reprezentanţilor celor două biserici, cărora le mulţumesc, de cel acordat de Primăria comunei, de şcoală, iar aici am găsit lucruri inedite. Numai din ce am găsit la biserica din Soceni se pot face liniştit lucrări de doctorat”, a spus Nicolae Magiar.
În încheiere, Mario Balint i-a acordat lui Gheorghe Jurma o diplomă pentru contribuţia adusă de-a lungul anilor la păstrarea identităţii satului bănăţean, o distincţie asemănătoare primind şi poetul şi gazetarul Nicolae Irimia, cel care, ani buni, a scris suplimentul „Cuvântul satelor” în fostul ziar Timpul, dar care, din motive personale, nu a putut participa la această manifestare.
De asemenea, mai mulţi jurnalişti, printre care şi Adrian Crânganu, redactorul-şef al săptămânalului „Caraş-Severinul în 7 Zile”, au primit diplome pentru promovarea satului bănăţean.
„Cea de a doua ediţie a «Atelierelor presei bănăţene», de anul viitor, se va desfăşura, cu siguranţă, în altă locaţie, la Căminul Cultural, care, după ce va trece printr-o serie de lucrări de modernizare finanţate din fonduri europene, va avea altă ţinută. Sper să fim şi mai mulţi atunci, şi n-aş vrea să închei fără a-i mulţumi prof. Nicolae Magiar, atât în numele meu, cât şi în cel al Consiliului Local, pentru cele două monografii”, a pus punct manifestării Ioan Rusu, primarul comunei Ezeriş.
Sonia BERGER
