M-am născut și am crescut la sat. O mare parte din anii tinereții mele i-am petrecut la țară. Chiar și astăzi păstrez legătura cu frumosul sat bănățean. În ciuda faptului că modernizarea a îmbrățișat și glia cea străbună, inima satului a rămas aceeași, pentru că oamenii păstrează încă vii tradițiile și obiceiurile, portul din bătrâni și, mai presus de toate, graiul dulce bănățean.
Săptămânal merg la sat, pentru că am stupină în localitatea Peștere, și constat cu bucurie că oamenii de aici vorbesc în grai bănățean în număr mare și păstrează tradițiile și obiceiurile locului.
Sunt convins că tradițiile și obiceiurile strămoșești, dar și frumosul grai bănățean va rezista atacurilor modernității, pentru că mereu vor exista vlăstari care să-l ducă mai departe și, mai presus de toate, oameni de litere care scriu în graiul lor bănățean.
Scriitorul român Sorin Olariu, care a plecat cu ani în urmă în SUA, la Michigan, și-a petrecut copilăria în localitatea Buchin, din vecinătatea Caransebeșului, în Banatul Montan. Cu toate că a plecat din țară, a luat cu el în suflet frumusețea satului și a graiului bănățean. Tradițiile și obiceiurile satului românesc bănățean au fost o sursă de inspirație pentru poeziile în grai ale scriitorul Sorin Olariu, de asemenea și frumoșii ani ai copilăriei, când a putut cerceta, cu ochii aceia plini de naivitate ai omulețului ce descoperă noul, toate rânduielile adulților de la țară.
Fiind fiu de preot, scriitorul Sorin Olariu a reușit să cunoască mai bine oamenii, cu bucuriile și neajunsurile lor, și, datorită acestui lucru, poeziile lui în grai au o morală. Sunt convins că prin mesajul scrierilor a încercat să corecteze greșeli omenești și totodată să-i ajute pe cei care consideră că au ajuns în situații-limită să observe că în spatele fiecărui nor luminează soarele.
În poezia în grai „Întâmplare dintr-un sat“, arată cum „Păvălică a lu’ Scovardă șî ortaca lui, Florica,“ au plecat din sat să facă bani: „Au plecat în lumea largă, la Cicago-n Ameríca“. De remarcat numele familiei căreia-i aparținea cel plecat din sat, Scovardă, sinonimul regional al clătitei. Prin acest nume, scriitorul dorește să arate că Păvălică a luat cu el și frumusețea graiului bănățean, a obiceiurilor de acasă. Păvălică se îmbogățește, dovada faptului că la sat oamenii au și viață grea, nu întotdeauna pământul muncit cu trudă dă rod și animalele sunt din cele mai bune. Bogat fiind, revenea în țară în fiecare an și își ajuta consătenii, și a făcut acest lucru până când Doinița a intrat la facultate.
Consătenii rămași fără ajutorul lui, chiar dacă acest ajutor era un plus financiar pentru ei, se revoltă din cauza lăcomiei și invidiei. „Țin’te-atunci potop de zarvă, suduieli, fluierături,/ Cum ieșau bătu-le-ar focul, din spurcatele de guri:/ -Prindeți hoțu’!…Hoțu’, hoțu’!… striga baba lui Topală, /C-ăsta vrea pe banii noștri să își țină proasta-n școală!“. Atât de lacomi au devenit, încât au crezut că, fără să facă nimic, banii aceia li se cuveneau lor.
Morala textului este să nu ajuți pe cineva fără să primești ceva în schimb, pentru că acel cineva va ajunge să creadă că tot ce îți aparține este al lui.
Sorin Olariu, de loc din Banatul Montan, a purtat cu sine mereu graiul bănățean. După terminarea studiilor, o facultate cu profil real, Politehnica din Timișoara, și o altă facultate cu profil umanist, Facultatea de Teologie Ortodoxă-Istorie „Andrei Șaguna“ din Sibiu, a muncit câțiva ani în țară, după care s-a stabilit în Michigan, SUA, unde a continuat să scrie și să publice în limba română, mai mult decât atât, în frumosul grai bănățean.
Gândirea realistă îmbintă cu cea umanistă, conform studiilor scriitorului Sorin Olariu, sunt convins că și-a spus cuvântul în creațiile lui, unde a fost un fin observator al sufletului bănățean.
Ca scriitorul Sorin Olariu sunt mulți alți bănățeni care scriu și publică în grai – Petru Andraș, Dorina Șovre etc. –, dar de această dată l-am ales pe el, pentru că el este dovada clară că, indiferent cât de departe ești faptic de satul tău natal, el se află mereu cu tine, în sufletul tău, și îi porți frumusețea și graiul mai departe.
Ion TURNEA
