Alături de munca sa din domeniul muzical, interpretul de folclor Ștefan Isac desfăşoară o activitate intensă şi în domeniul literelor. Artistul popular a finalizat cel de-al doilea volum cu scrieri, o continuare a cărţii intitulate „Pe urmele «Doinei Banatului» şi ale slujitorilor ei”, apărută în urmă cu şase ani şi dedicată aniversării a 60 de ani de existenţă neîntreruptă a renumitului ansamblu caransebeşean, bucurându-se de un real succes în rândul cititorilor.
Volumul prezintă biografiile, cu ilustraţii inedite, precum şi activitatea profesională pe linie culturală a unui număr de 183 de artişti care au derulat activităţi specifice aici, din anul 1951 până în prezent.
Între personalităţile din domeniul folclorului autentic care se sc în acest volum se numără dirijorii Nicolae Perescu, Laci Perescu, Iancu Laurenţiu şi Nicolae Mihăilescu, soliştii Dumitru Chepeţean, Ana Pacatiuş, Mariana Drăghicescu, Livia Ilcău, Florentin Iosif, Achim Nica, Aurelia Fătu Răduţu, Valeria Colojoară, Ștefan Isac, Valeria Arnăutu, Sonia Vlaicovici, Maria Tudora, Minodora Nemeş şi Felician Fărcaşu, dansatorii Nicolae Stănescu, Aurelian Cristea, Afilon Laţcu şi familiile Seracin şi Drăgulete, instructorii de dansuri populare Emil Grădinaru, Petru Izvercianu, Petru Pilu, Ion Marcu, Nicolae Bunei şi Miroslav Tatarici, dar şi muzicanţii instrumentişti Luţă Ioviţă, Ion Murgu, Iosif Milu, Petrică Vasile şi familiile Olan și Bălan.
De asemenea, în volumul intitulat „Pe urmele «Doinei Banatului» şi ale slujitorilor ei” sunt prezentaţi colaboratorii apropiaţi ai ansamblului, între care se evidenţiază Maria Tănase, Ioana Radu, Lucreţia Ciobanu, Alexandru Grozuţă, Ion Luican şi Emil Gavriş.
„Dirijorul de muzică populară Nicolae Perescu este cel care m-a descoperit în anul 1964 şi m-a ajutat în ale cântecului. Dacă nu era el, cu exigenţa de care a dat dovadă, eu nu eram, astăzi, cântăreţ. Achim Nica a fost mentorul meu, care mi-a devenit un prieten de nădejde, am plâns la dispariţia sa şi plâng în continuare după acesta. Solista de folclor Mariana Drăghicescu mi-a fost colegă, dar chiar şi o soră, şi i-am oferit trei cântece care au devenit binecunoscute şlagăre, lucru pentru care mi-a mulţumit, în turneul efectuat cu Ansamblul Folcloric «Doina Banatului» în judeţul Hunedoara, înaintea plecării ei în Statele Unite ale Americii. Interpretul de folclor Dumitru Chepeţan a fost un coleg de nădejde, atât la cântecele populare, cât şi la cele religioase, iar la rugăciuni, ambii eram solişti, Miti la bas, iar eu, la tenor”, a mărturisit Ştefan Isac, privitor la membrii ansamblului şi amintirile de suflet ce îl leagă de grupul muzical etnografic din Ţara Gugulanilor.
În momentul de faţă, noul volum al reputatului interpret de folclor urmează să ajungă în tipografie.
Cartea îşi propune să prezinte şi alţi artişti renumiţi, care nu au fost cuprinşi în cadrul primei cărţi, dar şi detalii inedite despre turneele efectuate în ţară şi străinătate de membrii Ansamblului de cântece şi dansuri populare „Doina Banatului”. De menţionat şi faptul că apariţia noii cărţi este sprijinită financiar de Primăria şi Consiliul Local din urbea de pe Timiş şi Sebeş.
Mai mult, interpretul de folclor este şi autorul broşurii „Luță Ioviță – Barbu Lăutaru al Banatului”. În cadrul acesteia, autorul prezintă biografia, cu ilustraţii inedite, precum şi activitatea profesională pe linie muzicală a reputatului taragotist Luță Ioviță, dar și alte aspecte mai puțin cunoscute despre viaţa acestuia.
Totodată, Ştefan Isac are în lucru cartea intitulată „Un om, un nume”, scriere ce îşi propune să prezinte personalităţile marcante din mai multe domenii de activitate din zona capitalei Ţării Gugulanilor.
Autorul a luat decizia de a scrie aceste volume în urma colaborării cu jurnalistul Adrian Crânganu, redactor-şef al săptămânalului „Caraş-Severinul în 7 Zile”, publicaţie unde Ştefan Isac întreţine rubrica dedicată folclorului din zona Banatului Montan.
„Ştefan Isac a lăsat puţin deoparte microfonul şi a pus, noaptea, mâna pe pix, pentru a-şi aşterne pe hârtie miile de amintiri frumoase, ori pentru a transcrie, de pe foi sau de pe bileţelele pe care şi-a notat informaţiile despre vieţile oamenilor pe care a considerat că merită să-i facă nemuritori, lăsând în urma lui şi a lor aceste volume. Ziua, mi-l şi închipui cum stă atent în faţa calculatorului, pe care a învăţat târziu să-l folosească, cu tenacitatea, buna-cuviinţă şi respectul băiatului crescut la ţară, tastând, probabil, cu mare atenţie şi cu un singur deget, fiindcă el nu s-a gândit niciodată, până acum vreo cinci ani, că va ajunge ziarist, ba chiar, mai mult, scriitor, iar pentru asta trebuia să ştie să mânuiască, pentru început, acea bijuterie a mecanicii care este maşina de scris, minune care, fără îndoială, va rămâne atunci când calculatoarele şi internetul nu vor mai fi. Aşa am primit de la el primele texte, dactilografiate la două rânduri, cum i-am cerut, cu unele litere îmbâcsite de la banda maşinii de scris, şi abia mai târziu, adică de vreo trei ani, mi le trimite prin e-mail. Dar tot cu degetul arătător bătute, cred eu. Şi mai cred că Ştefan Isac n-a avut încotro, a trebuit să scrie cărţile astea, ca să scape de uriaşa povară pe care o duce pe umerii sufletului. Când ştii atâtea câte ştie el, când trăieşti fiecare clipă la intensitatea la care o trăieşte el şi când vrei să dai cu dorinţa şi cu pasiunea cu care dăruieşte el povestind, e imposibil să scapi. Condamnat, prin urmare, la pedeapsa frumoasă de a ne face mai bogaţi în cunoştinţe cu vieţile unor semeni de-ai noştri care, voit sau pur şi simplu fiindcă aşa au fost sau sunt ei plămădiţi, au lăsat ceva în urmă, autorul îşi execută duioasa penitenţă fără să crâcnească. Aşa mai aflăm şi noi unii de alţii, într-o lume în care timpul ne e cel mai mare duşman, iar prieteni mai avem doar pe Facebook sau în agenda telefonului mobil. Prin acest volum aflat în lucru, Ştefan Isac îşi doreşte să fie altfel, şi reuşeşte. El ne propune renunţarea la acea tehnologie care ne înstrăinează și ne însingurează, cartea însăşi ajungând să fie, din păcate, ceva arhaic pentru cei mai mulţi dintre noi. În altă ordine de idei, Ştefan Isac mai face un pas pe drumul pe care a pornit în urmă cu cinci ani, atunci când a publicat «Pe urmele Doinei Banatului şi ale slujitorilor ei». Atunci, a creat un ansamblu folcloric din cuvinte şi fotografii, unul ale cărui melodii scrise au răscolit sufletele cititorilor-ascultători. A fost acel prim volum rodul colaborării, şi mai târziu prieteniei care s-a legat între noi. Eu ştiam despre el că e tobă de folclor, dar nu-l cunoşteam personal. Când ne-am întâlnit, i-am propus să susţină o rubrică de profil în ziarul «7 Zile». Mi-a spus, stânjenit cumva, că el nu ştie să scrie articole, iar eu i-am răspuns că nici eu n-am vreo voce, şi de-aia tot cânt, când m-apucă. Aşa l-am convins. După trei ani, ne-a venit ideea să adunăm într-o carte tot ce-a apărut în ziar şi să-i dăm drumul pe piaţă…”, a spus, privitor la munca depusă de Ştefan Isac în domeniul literelor, reputatul jurnalist cărăşean Adrian Crânganu, redactor-şef al al săptămânalului „Caraş-Severinul în 7 Zile”.
Ştefan Isac activează în slujba muzicii populare autentice de mai bine de 50 de ani, iar ca solist al Ansamblului de Cântece şi Dansuri „Doina Banatului” de peste 20 de ani.
Interpretul de folclor s-a născut în anul 1946, în satul Ilova, comuna Slatina-Timiş. Debutul artistic al lui Stefan Isac s-a petrecut în anul 1964, pe scena Casei de Cultură din Caransebeş, odată cu participarea la concursul intitulat „Tinere talente“, unde a obţinut locul I, fiind astfel apreciat de dirijorul şi directorul ansamblului, Nicolae Perescu. De-a lungul timpului, a colaborat cu o serie de ansambluri, între care „Iedera“ din Oţelu Roşu, „Semenicul“ din Reşiţa, „Fluieraşul“ şi „Transilvania“ din Cluj-Napoca, „Haţegana“ din Hunedoara, „Balada Cernei“ din Băile Herculane, „Timişul“ din Timişoara, sau Orchestra Radioteleviziunii Române. A participat la turnee în ţară şi străinătate, în ţări precum Italia, Franţa, Elveţia, Danemarca, Suedia, Turcia, Bulgaria, Spania şi Anglia.
Anul 1976 avea să-i aducă lui Ştefan Isac înregistrarea primului disc, la Electrecord, în conţinutul căruia s-au evidenţiat melodiile „Mândra mea din Ilova“, „Izvorăl cu apă rece“, „Hai mândro pe luncă-n jos“ sau „Ce mi-e drag vara mi-e drag“. Un an mai târziu vine şi al doilea disc al solistului, intitulat „Tineri interpreţi bănăţeni“. Atât melodiile ce se regăsesc pe cele două discuri, cât şi altele înregistrate la Radio Bucureşti au fost incluse pe o casetă audio care a apărut pe piaţă în anul 1993. După anul 2000, Ştefan Isac a mai înregistrat o casetă audio colectivă, ce conţine colinde, o casetă cu muzică populară din Banat intitulată „Mărie, dragă Mărie“, precum şi una cu muzică de petrecere.
Ştefan Isac este membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România, iar în urma activităţii susţinute în domeniul muzicii populare autentice, acesta a fost distins în cariera sa cu mai multe diplome şi premii de excelenţă.
Astfel, trebuie menţionat şi faptul că venerabilul folclorist şi scriitor este „Senior al Culturii Caraş-Severinene”, titlu acordat pentru munca depusă în slujba domeniului artistic și cultural al locului. Distincţia i-a fost conferită de Ministerul Culturii din România, prin intermediul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Caraş-Severin şi Casei de Cultură a Sindicatelor din municipiul Reşiţa.
Vasi POPESCU
