Stresul este una dintre problemele cele mai comune care apar în viaţa de zi cu zi. Tot mai multe persoane sunt afectate de boli care au la bază, ca şi cauză, stresul. Cuvântul „stres” este utilizat tot mai des în contextul unei conversaţii – prieteni, colegi de muncă, şefi. Cu toţii sunt stresaţi dintr-un motiv sau altul, fie că s-au certat cu cineva, fie că timpul a trecut prea repede şi sarcinile nu au fost duse la bun sfârşit, fie că sunt pe punctul de a-şi pierde locul de muncă din cauza restructurărilor care tocmai au loc – toate dau naştere la o stare de disconfort, dau naştere stresului. Kaplan şi Saccuzzo (2001) apreciau că stresul este printre cauzele a 50-80% dintre boli.
Începând cu secolul XX, istoria omenirii a fost marcată de o serie de incredibile schimbări, inclusiv criza economică cu care ne confruntăm în prezent, acestea ducând la apariţia de presiuni şi cerinţe spre adaptare. Sociologul Alvin Toffler vorbeşte despre faptul că, pentru o persoană, o rată prea mare a schimbării poate produce reacţii fizice la stres care vor conduce la scăderea bunăstării emoţionale, o degradare severă a sănătăţii fizice şi un declin general al calităţii vieţii. Fără un echilibru la nivelul stabilităţii vieţii, persoana îşi poate pierde sentimentul continuităţii şi al predictibilităţii, care face viaţa mai sigură şi mai relaxată. Prea multă schimbare poate duce la anxietate. Persoanele supuse unui ritm alert al schimbărilor sunt obligate să treacă printr-un proces continuu de adaptare la schimbare. „Este boala datorată schimbării”, spunea Toffler (1983).
Tot începând cu secolul XX, cauzele majore ale decesului au devenit boli precum infarctul miocardic, atacul cerebral, hipertensiunea arterială, disfuncţii ale rinichilor, ciroza ficatului, cunoscute a fi relaţionate cu un nivel crescut de stres. Mulţi medici au scos în evidenţă faptul că o foarte mare parte dintre pacienţii lor au probleme de sănătate datorate unor tulburări emoţionale.
Din ce în ce mai des întâlnim, în fişele de post, la angajare, condiţia: rezistenţă la stres. Stresul a devenit, pentru mulţi dintre noi, un fapt cotidian care, în timp, îşi arată efectele.
Stresul ocupaţional este o problemă de actualitate mai mult ca niciodată. El este prezent în viaţa profesională, în muncă, cu consecinţe asupra activităţii profesionale, dar şi asupra sănătăţii. Societatea în care trăim s-a schimbat.
Competiţia economică dură în care este angrenată viaţa socială prezentă este considerată ca unul dintre semnele sau reacţiile generatoare a ceea ce a intrat în limbajul cotidian prin sintagma de ,,stres”, şi respectiv ,,stres profesional” ori ,,stres ocupaţional”.
În România, în ultimii ani au avut loc transformări economice semnificative. S-a făcut o trecere de la un sistem economic depăşit spre unul capitalist (Thomas & Pitariu, 1991). Ceea ce este specific în societatea românească de azi (fenomen remarcat şi în numeroase alte ţări) este o creştere substanţială a nivelului de stres şi o creştere ca pondere a reacţiilor la ceea ce au fost numiţi în literatura de specialitate ca fiind “stresori”.
Mai mult, criza economică prezentă nu face decât să accentueze nivelul de stres. Deşi, conform statisticilor realizate în ultima vreme, ne preocupă din ce în ce mai mult sănătatea mintală, ultimii doi ani au fost foarte grei, atât pentru cei care şi-au pierdut locul de muncă, cât şi pentru cei care nu şi l-au pierdut. Mulţi dintre cei din ultima categorie au lucrat multe ore suplimentare sau şi-au făcut griji că vor fi daţi afară.
Pe fondul crizei, volumul de muncă şi dificultatea sarcinilor au crescut considerabil, iar acest lucru afectează în mod negativ, prin stări de nelinişte, nemulţumire, nivel de energie scăzut, oboseală.
Pentru unele persoane, presiunea simţită a devenit imposibil de controlat, iar experţii sunt de părere că afecţiunile mintale vor fi principalul motiv de absenţă şi concedii medicale.
Sunt anumiţi angajaţi care resimt efectele stresului mult mai sever decât colegii lor, iar când efectele lui depăşesc rezistenţa şi capacitatea de adaptare, angajaţii se îmbolnăvesc şi au nevoie de concediu medical şi de tratamente medicale pentru a-şi reface sănătatea. Biroul de Statistică a Muncii din SUA numeşte efectele stresului ocupaţional ca Reacţii Neurotice la Stres.
Organizaţia Internaţională a Muncii vorbeşte despre agravarea stresului la locul de muncă. Se atrage atenţia asupra creşterii depresiei şi a costurilor asociate provocate de stresul la locul de muncă. Angajaţii semnalizează stresul în creştere, care le provoacă epuizare, anxietate, comportament antisocial şi în cele din urmă pierderea locului de muncă, cu imposibilitatea de reangajare, în timp ce angajatorii indică alte efecte ale stresului în întreprindere: scăderea productivităţii, reducerea profitului şi creşterea îngrijorătoare a cheltuielilor de înlocuire a angajaţilor, care conduc în cele din urmă la faliment.
Pentru guvernanţi, efectele de mai sus ale stresului la locul de muncă se traduc, în timp, în creşterea alarmantă a cheltuielilor de îngrijire a sănătăţii şi reducerea venitului naţional.
Cercetări recente arată că între 70% şi 90% dintre persoanele angajate manifestă sau au manifestat simptome relaţionate stresului ocupaţional. Mai mult, în 20% din cazuri este vorba de persoane care pot fi încadrate într-o categorie de stres de intensitate foarte crescută, care se traduce în probleme majore de sănătate, implicit absenteism, scăderea productivităţii şi chiar abandonarea serviciului.
În timp ce investigaţiile pe problema stresului ocupaţional nu putem spune că nu au fost încurajate, s-a făcut totuşi prea puţin pentru a implementa unele soluţii de control al acestuia.
Însă aceste investigaţii ne pot ajuta pe viitor la planurile de prevenţie, intervenţie în condiţii de criză, în aşa fel încât să se evite supraîncărcarea, suprasolicitarea, un management al stresului mai bun, prin ţinerea sub control a stresorilor.
Datele obţinute ar putea fi utilizate în oferirea de suport pentru programe de educaţie cu ajutorul cărora să fie conştientizată importanţa abordării stresului profesional şi dezvoltate deprinderile de management al stresului. Pentru persoanele afectate deja de stresul profesional, datele studiilor realizate ar putea să permită o detectare timpurie a acestora şi adoptarea unor metode de tratare.
Diana Corina ŞTIRBU
