„Vreau să trăiesc!”

Liviu Groza are 82 de ani şi continuă să scrie. Lansarea volumului cu numărul 55 al reputatului istoric, „Contribuţii la monografia Caransebeşului – volumul III”, a avut loc miercuri, 5 martie, şi a fost găzduită de Aula „1 Decembrie 1918” a Primăriei municipiului. Au ţinut să fie alături de autor, „într-o sală construită de nişte oameni care au gândit-o, în urmă cu mai bine de un secol, pentru lansările de carte ale lui Liviu Groza”, după cum spunea moderatorul evenimentului, Ioan Cojocariu, numeroşi oameni de cultură, cadre didactice, medici, ofiţeri, precum şi reprezentanţi ai administraţiei publice locale.

„Este o premieră pentru mine să fiu în prezidiu la un astfel de eveniment şi, totodată, o mare onoare. Această carte a lui Liviu Groza, care aduce în prezent întâmplări de demult, ne ajută, printre altele, să ştim cine am fost, să ştim cine suntem şi ne ajută să ştim ce putem deveni. Sigur, a scrie despre istorie este un lucru dificil, mai ales în contextul de azi, când trăim într-o lume dinamică, cu atâtea surse de informare la îndemână, saturată de senzaţional, şi e, deci, cu atât mai mult un act de curaj, de voinţă, şi o dovadă de perseverenţă. De fapt, dacă ar trebui să-l caracterizez pe Liviu Groza în câteva cuvinte, acelea ar fi «o persoană perseverentă», şi cred că aceasta este una dintre cele mai frumoase şi de apreciat calităţi ale spiritului uman. Să fii perseverent înseamnă să fii convins de ceea ce faci, să ai pasiune pentru ceea ce faci, înseamnă să te dedici cu totul acestei activităţi”, a spus Cornel Galescu, viceprimarul municipiului Caransebeş, un om care, nu o dată, în îndelungata sa activitate de alpinist, a acoperit prin fapte sensurile acestui cuvânt.

Ioan Cojocariu, directorul Casei de Cultură „George Suru” şi moderatorul acestui eveniment, a făcut o prezentare, o trecere prin cuprins a cărţii, pe care a numit-o „un elogiu adus mărturiei istorice, prin documente”. Cojocariu a vorbit, pe scurt, despre interviul pe care autorul volumului l-a luat ÎPS dr. Nicolae Corneanu, despre planul mai puţin cunoscut despre cetatea Caransebeşului, apoi a amintit de activitatea cărturarilor caransebeşeni pentru înlocuirea scrierii cu caractere chirilice, cu cele latine, despre bibliotecile ofiţerilor din Regimentul de Graniţă Româno-Bănăţean Nr. 13, ca şi despre lecturile acestora, despre istoria Gării din Caransebeş, precum şi despre activitatea Societăţii Femeilor Române pentru înfrumuseţarea Cimitirului Greco-Oriental din Caransebeş, toate descrise pe larg în paginile celui de al treilea volum al „Contribuţiilor la monografia Caransebeşului”.

Despre carte şi autor a vorbit în continuare prof. univ. dr. Ilie Cristescu, care a catalogat lucrarea drept unul dintre cele mai interesante volume scrise până acum de Liviu Groza. „Domnul colonel este un înţelept, un cărturar, un om cult, care radiază în jurul lui frumuseţe şi bunătate. Din cartea sa am aflat foarte multe lucruri. Am aflat, de pildă, că la Domaşnea, localitatea mea natală, a existat Compania a III-a a Regimentului de Graniţă. Şi am mai aflat un lucru care mi-a plăcut foarte tare vizavi de Cimitirul din Caransebeş, concluzia la gesturile învăţătoarei Elena Biju fiind aceea că trebuie să avem grijă de pământ şi de identitatea noastră naţională. Şi tot din această carte am mai aflat un lucru foarte important pentru mine: că stră-străbunicul meu, pe care îl chema Ilie Curescu şi a fost preşedintele Comunităţii de Avere din Caransebeş, s-a implicat în organizarea concertului susţinut în oraş de Societatea Corală «Doina» din Turnu Severin, în 1902, considerat la acea vreme un eveniment deosebit… Liviu Groza mai are de scris în continuare, iar eu am să-l bat la cap s-o facă”.

În continuare, Ioan Cojocariu a dat citire unei scrisori a prof. univ. Ioan Derşidan, din Oradea, care şi-a exprimat regretul că, deşi a fost invitat, nu a putut participa la această lansare de carte. Apoi a vorbit Ioan Iftode, reprezentantul Editurii Nagard din Lugoj, la care, de 22 de ani încoace, istoricul caransebeşean şi-a scos toate cărţile. „Volumul trei apare la opt ani după primul şi la doi ani după cel de al doilea, ceea ce arată că Liviu Groza nu porneşte la drumul scrierii unei cărţi decât după ce s-a documentat foarte bine”, a adăugat Ioan Iftode.

Odată cu scuzele lui Cornel Ungureanu, preşedintele Uniunii Scriitorilor – Filiala Banat, transmise de Ilie Cristescu, şi cu regretul de a nu fi putut participa la eveniment, cei prezenţi au mai aflat un lucru extrem de important. „Cornel Ungureanu vrea să se întoarcă la «Zăgujenii lui». Nu mai suportă pusta timişoreană. Noi o să avem grijă să îl aducem acasă, unde sperăm să-i strângă în jurul lui pe oamenii care vor să editeze viitoarea revistă culturală care va apărea la Caransebeş, «Interferenţe»”, a mai spus Ioan Cojocariu.

„Văd în sală foarte mulţi medici. Am să spun însă doar un singur nume – acela al doamnei Paşcalău, care m-a adus la viaţă. Multă lume mă întreabă de ce întotdeauna mulţumesc medicilor, şi nu lui Dumnezeu. Pentru că medicii m-au vindecat. Pentru fiecare carte, merg la biserică şi fac o rugăciune către Dumnezeu, pentru că m-a ajutat s-o scriu. E o legătură intimă între om şi Dumnezeu…”, a spus Liviu Groza. Autorul a adăugat că la acest al treilea volum al „Contribuţiilor” a colaborat cu prietena sa Lavinia Micu, care l-a ajutat punându-i la dispoziţie documentele de care avea nevoie.

„M-am speriat când am văzut că am ajuns la cartea cu numărul 55, şi m-am hotărât că nu vreau să depăşesc acest număr. Prin urmare, cele care vor urma vor fi 55A, 55B, 55C…”, a mai spus, cu binecunoscutu-i umor, istoricul caransebeşean, despre care puţină lume ştie că, la 82 de ani, îşi scrie singur cărţile la calculator. „Dacă lucrez la calculator, pe care până nu demult îl vedeam ca pe un tigru, trebuie să vă spun că acest lucru se datorează lui Coco Galescu, care m-a făcut să îmblânzesc acest tigru şi să-l supun mie”, a mai spus Liviu Groza, care a ţinut să aducă mulţumiri speciale cadrelor didactice din Teregova, prezente la eveniment.

„Nu-mi mai place să mi se spună colonel, fiindcă atunci ar trebui să pun în paranteză şi «r»-ul, dar eu nu sunt în rezervă, eu sunt activ… Nu sunt ruginit. Simt că mai pot scrie, simt că mai pot da societăţii, atâta timp cât medicii au grijă de mine. Urmează o carte, una despre Regimentul de Graniţă Româno-Bănăţean Nr. 13, nu am să-i spun titlul, dar o să vă cutremure”.

Şi poate că nicio altă lansare de carte nu s-a terminat mai emoţionant decât cea de miercuri. Cu lacrimi în ochi, Liviu Groza s-a adresat sălii tăcute: „Am să vă spun ceea ce le-am spus şi medicilor: VREAU SĂ TRĂIESC!”.

Manifestarea s-a încheiat cu o sesiune de autografe acordată de autor, la care s-a stat, pur şi simplu, la coadă.

Sonia BERGER

Ştefan ISAC