A luat într-o zi artistul în mână o piatră. Nu era o piatră obişnuită. Avea o strălucire aparte. Zâmbea şi îşi arunca razele rozalii de lumină. Atâta lumină adunată într-o piatră, de parcă un soare şi-ar fi rătăcit orbita din jurul constelaţiei ardea în sufletul artistului a pasiune.

Un bulgăre de natură a adunat atâta perfecţiune. Totul se rotea ca un cerc în jurul strălucirii lui. Capta lumina diurnă în propriu-i soare. Inima-i roz poleia verdeaţa plantelor ce-l înconjurau.

Am primit de la un prieten pasionat de drumeţii montane un cuarţ roz. De fapt o bucăţică de element chimic în formă solidă, totul în forma pietrei, după chipul ei. Atâta sete de Absolut a adunat natura în fiecare picătură! Atâta dor de eternitate şi-a săpat faţa într-o piatră făcând-o suflet al luminii…

Atunci am ales alte pietre din Univers, cuvintele. Înşirându-le fără sens, se zbăteau neşlefuite, ca peştii pe malul unei ape. Prin cuvânt au luat fiinţă miile de feţe ale Universului. Cuvântul aşteaptă să-şi primească strălucirea. Aşteaptă să lumineze asemeni pietrei de mină pe foaia biroului meu…

Am început să-l critic. Îl vedeam ca pe o piatră de mină mai puţin strălucitoare. Spera să fie prelucrat pentru a-şi odihni literele în Absolut.

Cuarţul? Era pur şi simplu rupt din natură şi strălucea fără nicio pată. Sau poate natura a şlefuit bioxidul de siliciu aducându-l în stare solidă?

Privind atent piatra de mină şi apoi la cuvânt, sufletul meu a început să respire. Da, piatra de mină a aşteptat să prindă formă. Pe urmă tăcerea ei aştepta evadarea din întunericul subteran ca să lumineze. Aşa aşteaptă şi cuvântul să-şi găsească esenţa în mesaj şi formă, apoi să lumineze în operele literare.

Cuvintele au început să crească pe foaie, să rodească, mai apoi să lumineze. Rozaliul lor îmbujora piatra de mină ce devenise de această dată stângace.

– Au început să scrie despre mine, gândea ea. Îmi captează lumina asemeni unei găuri negre. Au atâta putere cuvintele astea! M-au picurat ca pe o esenţă de frăguţe în sufleul lor şi acum mă bat în litere într-o formă eternă…

Pr. Ion TURNEA