La iesirea râului Timiş de sub ,,Cupola lumii” bănăţene, Muntele Semenic, la confluenţa cu pârâul Teregoviţa, se află satul Teregova, o aşezare a tuturor posibilităţilor.

,,Ţărâna cuminţeniei creştine” din acest spaţiu a zămislit un mare număr de personalităţi ale culturii şi şcolii româneşti, dintre care se detaşează profesorul Traian Codilă – nume predestinat veşniciei şi universalităţii neamului românesc.

Născut la 21 septembrie 1948, se trage dintr-o familie de ţărani harnici şi iubitori de neam şi Dumnezeu, Ion şi Maria, care l-au crescut în cultul muncii şi al respectului pentru semeni.

A copilărit alaturi de sora sa Maria în mediul patriarhal al aşezărilor româneşti de la poalele Semenicului, în simfonia clopotului turmelor satului, a clipocitului apelor de munte, unde a auzit pentru prima dată poveştile despre istoria românilor şi faptele lor de bravură, de care se va lega pentru toată viaţa.

Şcoala primară şi gimnazială le face în satul natal, iar ciclul liceal – la Liceul ,,Traian Doda” din Caransebeş. Urmează cursurile Facultăţii de istorie-geografie de la Universitatea din Timişoara, în perioada 1966-1969, şi ale Facultăţii de geografie la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca – fiind licenţiat în Geografie.

Atras de glasul pământului natal, rezistă valului ce ducea spre oraş în acea perioadă şi revine la sat ca profesor de geografie la şcoala din Ilova.

Duhul locului şi Harul Divin i-au dotat mintea şi creat sufletul întru Lumina din Lumină – ce s-a răspândit şi se răspândeşte asupra semenilor: elevi şi părinţi. Astfel, a căutat să facă din elevi oameni mai buni, mai înţelegători, mai deschişi la suferinţele celor din jur, umplându-le sufletul de iubire şi bucurii. A pregătit generaţii de cetăţeni oneşti şi iubitori de adevăr, care apreciază munca şi rosturile ei ca valori supreme ale existenţei umane.

Din anul 1974 este transferat la Teregova, satul viselor sale, educator şi profesor la Casa de copii şi apoi la Şcoala cu clasele I-VIII, ca profesor de istorie şi geografie.

Om de suflet şi om de nădejde, cuget limpede şi generos, pe cât de modest, pe atât de hotărât în actele şi judecăţile sale, ajunge director la şcolile din Ilova şi Teregova: la Casa de copii şi la Şcoala cu clasele I-VIII – pe care o transformă în Şcoală de Arte şi Meserii.

Prin muncă asiduă, dragoste, voinţă, precum şi prin ideile sale despre şcoală, a contribuit la ridicarea prestigiului dascălului şi ale şcolii săteşti, devenind unităţi de elită ale învăţământului românesc.

Preocupat de pregătirea individuală, şi-a făcut o impresionantă bibliotecă cu cărţi de beletristică, de specialitate şi psihopedagogice şi, în acelaşi timp, a participat la toate cursurile de reciclare şi pentru obţinerea gradelor didactice.

Încă din primii ani de dăscălie se implică din plin în viaţa culturală a satului. Dimineaţa la şcoală, seara la activităţile culturale ale Căminului Cultural, aducându-şi contribuţia la păstrarea Sfintei Tradiţii româneşti şi creştin-ortodoxe, în strânsă colaborare cu instituţiile locale şi judeţene: Biserica, Primăria, Inspectoratul Şcolar Judeţean şi Direcţia pentru cultură.

Participă la toate simpozioanele de istorie naţională organizate de inspectorul Gheorghe Magas, un dascăl de prestigiu în judeţ şi în ţară. După 1990, participă la Simpozionul internaţional ,,Didactica”, cu teme variate despre istoria neamului, geografie şi ştiinţe ale educaţiei.

Este ales în fiecare an în Comisiile de examinare – la clasa a VIII-a (Capacitate) şi la clasa a XII-a (Bacalaureat).

A participat la întocmirea a numeroase proiecte.

Calităţile intelectuale şi prestigiul de dascăl îl recomandă şi este numit de către Inspectoratul Şcolar Judeţean membru în Consiliul Consultativ al I.S.J., metodist la geografie pentru zona Văii Timişului şi coordonator de cerc pedagogic. De asemenea, este ales consilier local, fiind numit preşedinte al Comisiei buget-finanţe în comuna Teregova.

Este membru al Asociaţiei geografilor din România şi ale Asociaţiei apicultorilor. Apreciind ordinea şi disciplina albinelor, ceea ce aplică şi în viaţă, a devenit un pasionat apicultor.

Profesorul Traian Codilă este de o limpezime cinstită, înzestrat cu har şi cu tact pedagogic, cu o putere de convingere excepţională – face ca orele sale să nu fie simple lecţii de geografie, ci şi lecţii de viaţă -, din speranţa puternică pe care o are că munca lui nu e zadarnică şi că minţile tinere, cu care lucrează, vor schimba ceva într-o Românie prost guvernată şi prost administrată.

Domina-sa vede în elev ,,Măria Sa” Omul, fiu al lui Dumnezeu, şi-i tratează pe aceştia cu delicateţe şi respect.

Acest tip de activitate îl încadrează în categoria dascălului format în spirit ,,haretist” – adevărat apostol al satului românesc.

Este adeptul conceptului socrato-platonian privind educaţia, prin care se acordă atenţie actului formativ de cultivare a spiritului, care duce la atingerea esenţei umanului.

Bun şi blând, precum Sfântul Nicolae, atunci când vine vorba de şcoală şi valorile ei, devine intransigent. Nu acceptă surogatul în educaţie şi în cultură, creaţiile impregnate de vulgarităţi şi trivialităţi.

Este o personalitate de o delicateţe neobişnuită şi cu o fineţe sufletească rară şi profundă, cu o bunătate ce vine din buna-cuviinţă nativă a românilor de la izvoarele Timişului. Apreciază valorile fundamentale ale vieţii creştin-ortodoxe, repudiază şi condamnă trădătorii de credinţă, neam şi ţară, minciuna, prostia, grandomania, lenea şi delaţiunea.

Este un intelectual autentic, român adevărat, piatra de temelie a universului românesc.

Omul Traian Codilă este măreţ în modestia şi calda lui omenie, pătruns de înalta demnitate şi responsabilitate a dascălului de tip ,,cristic”.

Prin felul sau de a fi întotdeauna deschis, de o sinceritate nedisimulată, repede este îndrăgit atât de cei cu care lucrează, colaborează, de colegi, elevi, părinţi, cât şi de personalităţile culturale cu care este în contact.

Are un cult al prieteniei adevărate, dezinteresate, pentru oameni ca Nistor Iorga, Cornel Vitan şi alţii.

Aceia dintre noi care l-am cunoscut de aproape, l-am înconjurat cu respect şi admiraţie. Ne-a întreţinut sufleteşte, ne-a fost hrana intelectuală, ne comunica un fior filosofic al vieţii. Venind în contact cu Domnia-Sa, simţeai că se întâmplă ceva în sufletul tău, care prin iubire se încarcă de lumina adevărului, frumosului şi binelui.

În tot ce a făcut şi ce face, este secondat şi sprijinit de iubitoarea lui soţie, învăţătoarea Ana Codilă, un alt dascăl de excepţie. Împreună şi-au crescut cei doi copii, Caius şi Oana, pe care îi iubeşte ca pe ochii lui din cap, în morala binelui, a iubirii de muncă, semeni şi de Dumnezeu.

Profesorul Traian Codilă, peste tot pe unde a trecut, a impus un model mai rar – cel al intelectualului de la sat, iradiind căldura şi farmecul echilibrului său interior.

Este un uluitor model de viaţă şi credinţă prin respect şi iubire faţă de oameni şi creaţiile lor.

Prof. Pavel PANDURU