Cu ocazia Zilei Europene a Parcurilor, vineri, 24 mai, la sediul Agenţiei pentru Protecţia Mediului din Reşiţa a avut loc vernisarea expoziţiei intitulate „Documente referitoare la activitatea turistică în Arhivele Naţionale Caraş-Severin”. Evenimentul – organizat de Serviciul Arhivelor Naţionale Caraş-Severin, cu sediul în Caransebeş, prin şeful acestuia, Ovidiu-Laurenţiu Roşu, şi Laura-Mihaela Iova, consilier-asistent – s-a bucurat de prezenţa reputatului istoric Costin Feneşan, fost director general al Arhivelor Naţionale ale României, în perioada 1998-2002. Aflat în zonă, la un simpozion, după cum el însuşi a mărturisit, Costin Feneşan a dat curs cu mare plăcere invitaţiei lansate de fostul său coleg şi colaborator Ovidiu-Laurenţiu Roşu.
„Mă bucur foarte mult că pot vorbi aici, la mine acasă, fiindcă sunt originar din Caraş-Severin, aşa că nu mi-s gost. Ceea ce vreau să vă spun este faptul că păstrăm, din fericire, destul de multe mărturii referitoare la mediul ambient, pe care acum ne propunem să îl conservăm. Documentele acestea fie sunt carte veche, publicată în secolul XVIII, până la jumătatea secolului XIX, fie sunt documente. Îmi vine acum în memorie un document de la 1805, din Arhiva Comandamentului Militar al Banatului – după cum se ştie, o bună parte a Banatului de Munte, zona de la Caransebeş în jos, Almăjul şi Clisura erau organizate în aşa-zisele Regimente de Graniţă –, or, în 1805, s-a dat un Ordin al Comandamentului Militar al Banatului, trimis către Administraţia Băilor Herculane, pentru că pe atunci exista o administraţie militară, condusă de un locotenent- major, să colecteze şapte specii de plante şi floră socotită rară încă în acel moment şi să le trimită la Muzeul Botanic şi la Grădina Botanică din Pesta. Între ele figurau teiul-alb, castanul sălbatic şi mimoza. Motivaţia acelui document era că mediul de aici, respectiv de la Băile Herculane, era, pentru întreaga zonă, un unicat. Acest atestat era semnat de directorul Grădinii şi Muzeului Botanic al Universităţii din Pesta”, a spus Costin Feneşan.
Invitatul a mai vorbit şi despre alte elemente care se constituie în semnale privind protejarea mediului, unul dintre acestea fiind o lucrare publicată în 1831, la Viena, care descrie, pe aproximativ 300 de pagini, staţiunea Băile Herculane, făcând o descriere extrem de amănunţită a mediului înconjurător, a regnului animal, a lumii botanice, atrăgând atenţia asupra unicităţii acestei realităţi în cadrul Monarhiei Habsburgice de atunci.
„Îmi amintesc de un document, pe care l-am văzut la Arhivele din Timişoara, când, în perioada interbelică, prin 1934, s-a organizat Touring Clubul Bănăţean, unul dintre obiectivele urmărite de această asociaţie de turism fiind tocmai protejarea mediului înconjurător, fiindcă în acea perioadă se făceau deja simţite efectele negative ale unei industrializări care nu ţinea seama de protejarea mediului”, a mai spus Costin Feneşan. „De aceea, protejarea mediului înconjurător, aici, în Banat, nu este o atitudine facultativă, este exact o obligaţie, pentru a ne asigura mediul propice într-o lume care, din păcate, este tot mai adversă vieţii umane”, a concluzionat reputatul istoric.
„Astăzi am venit în întâmpinarea dv. şi a celor interesaţi cu o expoziţie de documente, fotografii, însemnări, cărţi poştale ilustrate, referitoare la turism. Am ales acest domeniu pentru că, în momentul de faţă, în multe ţări turismul reprezintă ceva din punctul de vedere al Produsului Intern Brut, pe când la noi trebuie încă să se lucreze la acest segment, iar viitorul cred că ne va oferi mult în acest sens”, a spus Ovidiu-Laurenţiu Roşu.
Expoziţia vernisată vineri la sediul APM prezintă fotografii ale vizitei generalului Ioan Dragalina în Moldova şi în Dobrogea, dar şi documente cum ar fi o corespondenţă din 1927 referitoare la schimbarea numelui localităţii climaterice „Sommerfrische”, în „Aurora Banatului”, precum şi un Ordin dat de Preşedinţia Consiliului de Miniştri referitor la dezvoltarea turismului în România, sau o cerere a Asociaţiei Turistice Banatul, cu sediul în Oraviţa, din 1933, pentru subvenţii. Printre exponate se mai găseşte şi o relatare a unei excursii organizate de elevii din Caransebeş ai Institutului Teologic Diecezan la Mehadia, Băile Herculane şi Ada-Kaleh, un raport al UDR cu privire la vânzarea fostei staţiuni climaterice Marila, un Ordin al Prefecturii privind specula din staţiuni, sau date referitoare la înfiinţarea unei staţiuni climaterice în localitatea Poiana Mărului, în 1945.
În continuare, Ovidiu-Laurenţiu Roşu a scos în evidenţă o serie de date referitoare la turism, găsite în diferite documente. „În 1934, o asociaţie a funcţionarilor din cadrul Primăriei Timişoara, intitulată «Muntele Mic», îşi dorea construirea unei case, a unei linii telefonice între Caransebeş şi Muntele Mic şi a unei uzine hidroelectrice. De asemenea, în 1938, pe Muntele Mic existau următoarele pensiuni: cabana şi pensiunea «Dor de munte», o cabană «Bellavista», o cabană «Rotary» a Societăţii Rotary din Timişoara, o cabană «Cuibul Rotary», cabana «Cuibul nostru», a Comunităţii de Avere din Caransebeş, Cabana Militară, iar la Poiana Mărului erau vila «Roşia», vila şi pensiunea «Berta» şi vila «Cornea». În ceea ce priveşte staţiunile climaterice, tot în 1938 existau staţiunea Caransebeş-Teiuş, cu vile particulare, Poiana Mărului şi Rusca Montană. Tot în perioada interbelică, la Caransebeş exista şi funcţiona Clubul Turistic Bănăţean, şi apoi un Comitet local de Turism la Poiana Mărului”, a mai spus Ovidiu-Laurenţiu Roşu.
Şeful Serviciului Arhivele Naţionale Caraş-Severin a mai prezentat o descriere a trei staţiuni importante – Borlova, Poiana Mărului şi Rusca Montană –, în documentele vremii. Despre Borlova, de pildă, se spunea: „Are ca punct principal de atracţie Muntele Mic, la o depărtare de 64 de kilometri de Lugoj şi 25 de kilometri de gara Caransebeş. Mijloace de transport de la Balta Sărată, de la poalele muntelui: linia industrială Mundus – Borlova – Armeniş, iar de la Caransebeş la Borlova, autobuz şi trăsuri cu preţ după învoială. De la poala muntelui şi până sus, transport cu caii, taxa 100 de lei de cal. Hărţi ale regiunii nu există, dar în scurt timp se vor confecţiona”.
Surprinzătoare a fost descrierea făcută de Ovidiu-Laurenţiu Roşu fostei staţiuni climaterice Teiuş, despre care un plan de sistematizare a acestui loc, întocmit de Primăria oraşului Caransebeş în urmă cu 100 de ani, arăta următoarele: „Pavilionul de plajă, cu cabine pentru 100 de persoane, cu acoperiş complet demontabil, Aerarium fără radiaţie solară, pentru 25 de persoane, cu acoperiş cu zăbrele, separat demontabil, Solarium celular cu radiaţie micşorată pentru 25 de persoane, Plaja solarium deschis cu radiaţie plină, Bazin pentru copii, cu apă mai călduţă şi un teren de joc, Coloană meteorologică cu ceas, termometru, tabelă de observaţii hidrometeorologice cu intensitatea radiaţiilor solare, Bufet, Toaletă – un grup de arbori compacţi, Pod pentru legătură cu Teiuş, Stadion cu pistă şi tribune pentru 1.000 de persoane, Tenis – două terenuri, Voleibal – patru terenuri, Popicărie – două terenuri, Cricket – două terenuri, Loto-Florilor – şase lăzi, Labirint de tufiş permanent verde, Teatru verde pentru 1.000 de spectatori, Pavilion pentru Orchestra Militară, Platformă pentru dans, Seră de flori – toate pentru recreaţia activă; pentru odihna pasivă: o Belvedere, Arboretum, cu etichetele arborilor, Parter cu flori ce se schimbă în fiecare lună şi Bazin cu cascadă, Boschete pentru şezlonguri şi hamacuri, ultimul compartiment fiind Grădina sportivă”.
Expoziţia, care va fi itinerantă, va rămâne deschisă la Reşiţa timp de două săptămâni.
Sonia BERGER
