De multe ori, mulţi se întreabă probabil cum, când şi de unde au ajuns ucrainenii pe meleagurile bănăţene… Prozatorul şi publicistul Sorin Preda spune: „Dacă nu ştii de unde ai plecat, rişti să nu ajungi nicăieri, rătăcind mereu străin şi fără întoarcere”. În prezent, sunt puţine lucrări sau documente editate despre ucrainenii din Banat. Unele aspecte ale acestei probleme au fost scoase în evidenţă parţial. Scriitorul Ion Lotreanu a caracterizat, pe scurt, în „Monografia Banatului”, vol. 1, „Locuitori şi comune din Banat”, fiecare localitate, între care şi satele unde trăiau ucraineni în anul 1935. Aceste date au fost completate şi dezvoltate, pe baza cercetărilor minuţioase, timp de aproape cinci decenii, de către profesorul de istorie-geografie Petru Câmpeanu, în lucrarea „Din izvoarele copăcelenilor”, publicată în culegerea „Orizont”, Editura Kriterion, Bucureşti, 1987. La fel, profesorul de muzică Ivan Liber a publicat, în aceeaşi culegere, lucrarea „Nunta la copăceleni”.
Pentru a-şi hrăni familiile, bărbaţii ucraineni au plecat în căutare de lucru. Unii dintre ei au ajuns în Serbia, Bosnia, Slovenia şi chiar dincolo de Ocean, iar alţii, în Banat, care făcea parte din Imperiul Austro-Ungar. Din mărturiile lui Dumitru Cubarici (90 de ani, în 1969), şi ale altor cetăţeni în vârstă, reiese că tăietorii de pădure ucraineni au venit în Banat încă la sfârşitul secolului al XIX-lea, începând însă să se stabilească şi să-şi întemeieze gospodării abia la începutul secolului XX. Acest proces de migrare a durat până în anul 1920, inclusiv. Primii locuitori strămutaţi s-au aşezat în sate cu populaţie românească şi au fost asimilaţi de aceasta.
Acum, însă, ne vom opri la Uniunea Ucrainenilor din România, Filiala Caraş-Severin, la sediul căreia am stat de vorbă cu prof. Ivan Liber, preşedintele Comitetului Judeţean al U.U.R. Caraş-Severin, şi Gheorghe Tiuch, preşedintele Organizaţiei Municipale Caransebeş şi Pitrop al Bisericii Ucrainene. Interlocutorii m-au informat că Filiala U.U.R. Caraş-Severin s-a înfiinţat în anul 1990. La început, organizaţia a cuprins întreg teritoriul Banatului şi se numea „Uniunea Ucraienilor din Banat”. Apoi, s-au luat măsuri ca ea să fie împărţită pe judeţe, din punct de vedere geografic şi administrativ – filialele Caraş-Severin, Timiş şi Arad. Fiecare structură are comitetul ei, care coordonează toate activităţile din filiala respectivă.
Ivan Liber spune că sediul Filialei caransebeşene a fost cumpărat în anul 2007 şi este proprietatea Uniunii Ucrainenilor. Clădirea cuprinde două nivele şi o curte mai mare şi găzduieşte toate întâlnirile Filialei Caraş-Severin a U.U.R., precum şi pe cele ale Comitetului Judeţean – şedinţe, adunări mai largi, sau acele întâlniri săptămânale în care se desfăşoară activităţi culturale ale membrilor din judeţ sau din ţară. În prezent, aici au loc repetiţiile corului „Glasul Ucrainean”, cor care desfăşoară o largă activitate muzicală pe teritoriul judeţului şi care e compus din patru voci – sopran, alt, tenor şi bas.
Activitatea de bază a Comitetului, a mai spus Ivan Liber, este cea cultural-educativă şi artistică, dar se mai ocupă şi de problemele care privesc învăţământul în limba ucraineană, îndeosebi în localităţile cu populaţie aparţinând acestei etnii. În Caraş-Severin, există şcoli cu predare în această limbă în localităţile Copăcele, Zorile, Cornuţel, precum şi două clase speciale pentru limba ucraineană în şcolile generale din Caransebeş.
În teritoriu se lucrează după un plan elaborat de conducerea centrală a Uniunii, care se transmite apoi în judeţe. Comitetul Judeţean Caraş-Severin al Uniunii Ucraienilor este format din nouă persoane. Filiala numără 350 de membri cotizanţi, cu adeziuni şi carnete.
Ştefan ISAC
