Duminică, 26 mai, ucrainenii din Caraş-Severin au îmbrăcat haine de sărbătoare. Ei au ţinut să marcheze, în premieră în România, împlinirea a 152 de ani de la reînhumarea poetului Taras Şevcenko, cel căruia i se mai spunea şi „Cobzarul poporului ucrainean”, un revoluţionar, patriot şi un mare luptător pentru abolirea iobăgiei, printr-un spectacol de muzică, dans şi poezie, găzduit de Sala de concerte a Casei de Cultură „George Suru” din Caransebeş, care s-a dovedit neîncăpătoare pentru numărul mare de participanţi şi de invitaţi ai acestei comunităţi care, în Caraş-Severin, are 3.000 de membri.
În sală au fost prezenţi reprezentanţi ai diverselor organizaţii ale ucrainenilor, ai autorităţilor locale, precum şi Iura Hleba, vicepreşedintele Uniunii Ucrainenilor din România şi preşedinte al Uniunii Ucrainenilor, Filiala Timiş, Irina Moisei, redactorul-şef al revistei literar-muzicale ucrainene „Naş holos”, Tereza Şendroiu, redactor la revista „Curierul ucrainean”, Anatoli Liber, director general al societăţii „Aquacaraş” S.A., părintele protopop al Bisericii Ucrainene, Ilie Albiciuc, şi părintele paroh de la Biserica Ucraineană din Reşiţa, Petru Popovici. De asemenea, au luat parte la această manifestare comemorativă organizatorii şi susţinătorii acestui eveniment, vicepreşedintele Filialei Caraş-Severin a Uniunii Ucrainene, primarul comunei Păltiniş, Ioan Popovici, şi prof. Ivan Liber, preşedintele Filialei judeţene a Uniunii Ucrainenilor din România, printre organizatori numărându-se şi Gheorghe Tiuc, preşedintele Organizaţiei Caransebeş a U.U.R.
Programul artistic a fost deschis de Corul mixt „Cervona calena” din Caransebeş, împreună cu elevii care studiază limba maternă ucraineană la Liceul Tehnologic „Decebal”, dirijor – Ivan Liber, tinerii recitatori fiind îndrumaţi de prof. Ileana Hrebeciuc. În continuare, cele două jurnaliste, Irina Moisei şi Tereza Şendroiu, au prezentat materialul intitulat „Ultimul drum al poetului Taras Şevcenko”, o scurtă biografie a „Cobzarului poporului ucrainean”, însoţită de imagini proiectate pe un ecran aşezat pe fundal.
Programul a continuat cu Corul mixt „Zelena liscena” din Copăcele, după care a urmat Grupul vocal „Bervinok”, din Cornuţel, îndrumat de Silvia Şuşco, preşedinta Uniunii Ucrainenilor din această localitate, acompaniamentul fiind asigurat de Petru Şuşco şi Nicolae Socaci. O pată de culoare şi sunet a adus-o în spectacol micuţa Lorena Şeico, în vârstă de 5 ani, care a interpretat o suită de melodii la orgă electronică. În continuare, elevii de la Şcoala Gimnazială din Cornuţel, îndrumaţi de prof. Mihaela Şimonea, au susţinut un scurt program de cântece şi poezii, după care preşcolarii de la Grădiniţa din Cornuţel, îndrumaţi de prof. Simona Svestac, au stârnit, prin programul de dans oferit, ropote de aplauze, dar şi multe zâmbete. Micuţii au participat, recent, la concursul „Copiii au talent”, desfăşurat la Turnu Ruieni, de unde au venit cu un premiu special.
Pe scenă au urcat apoi elevii de la Şcoala Gimnazială din Cornuţel, premiaţi la Olimpiadele şcolare la limba maternă şi nu numai, la festivaluri de cântece şi poezie, copii dornici de a-şi păstra obiceiurile şi tradiţiile, îndrumaţi de prof. Mihai Bobic, care au prezentat un superb dans popular uncrainean. Spectacolul a fost încheiat de Corul mixt „Vocea ucrainenilor”, din judeţul Caraş-Severin.
„Taras Şevcenko este poetul naţional al Ucrainei, aşa cum este Eminescu pentru români, Petofi Şandor pentru unguri ori Puşkin pentru ruşi. Pe Şevcenko îl sărbătoresc ucrainenii din întreaga lume. Nu există un colţ de pe Pământ unde ucrainenii să nu-l cunoască pe Şevcenko, poetul romantic. El reprezintă o părticică a vieţii tuturor ucrainenilor şi în special a celor obidiţi, pentru că el a fost iobag, un autodidact, atât în scris, cât şi în pictură. A fost eliberat din iobăgie la vârsta de 16 ani, de către pictorii ruşi şi ucraineni, şi trimis la Petersburg să-şi perfecţioneze arta picturală, după care a rămas profesor în cadrul Academiei de Arte Plastice de acolo. A murit la 45 de ani, fiind înmormântat la Petersburg. După câţiva ani, oamenii care îl iubeau au obţinut aprobarea pentru a-l scoate din mormânt şi a-l aduce în Ucraina. Iniţial, au vrut să-l reînhumeze în capitală, la Kiev, dar un grup de prieteni au insistat că Şevcenko a dorit să fie înmormântat undeva lângă Nipru, în stepă, aşa cum spun şi multe din versurile lui, şi de aceea a fost reînhumat la Kaniv. De-a lungul timpului, foarte multă lume i-a vizitat mormântul şi fiecare vizitator lua câte un pumn de pământ şi îl punea la mormânt. Aşa a crescut acolo un munte”, ne-a spus Ivan Liber, creierul şi inima acestei manifestări.
Mădălina DOMAN
