Anii 1919-1923 au fost destul de fecunzi şi în domeniul înjghebării unui muzeu şcolar, care încă din primul an de liceu românesc a devenit tot mai bogat prin colecţiile pe care le-a creat. Piesele de etnografie, inscripţiile romane, documentele donate de către generalii Nicolae Cena din Mehadia şi Nicolae Lugojan din Sibiu, colecţiile de ziare, piesele de numismatică, cărţile rare aduse de elevi şi profesori au dat consistenţă acestui muzeu, care la 21 septembrie 1923 a fost vizitat de Alexandru Tzigara-Samurcaş, profesor universitar şi inspector al muzeelor din România.

Impresionat de cantitatea şi calitatea exponatelor, de felul cum au fost sistematizate, mărturie a evoluţiei românilor bănăţeni în secolele trecute, a inserat în Cartea de aur frumoase gânduri:

„Sper că germenul de muzeu etnografic ce am găsit se va desvolta în curând spre a da o oglindă cât mai demnă a românismului din aceste părţi, învederând totodată simţământul artistic al ţăranului nostru.

21 sept. 23 Al. Tzigara-Samurcaş”.

Cu acel prilej a donat suma de 10.000 de lei din partea Ministerului Artelor, utilizată de profesorul Iancu Călţiun la achiziţionarea unor costume femeieşti şi componente ale acestora, cele mai multe cusute cu fir de aur şi argint, toate cu motive vechi româneşti din Banat.

Muzeul liceului s-a constituit atât de repede şi atât de bogat, şi ca o replică la conduita profesorilor maghiari care au activat până în 1919 şi care au ignorat cu bună-ştiinţă istoria românilor bănăţeni, bogăţia artistică şi etnografică a zonei, mai ales a satului bănăţean, loc al rezistenţei multiseculare în calea deznaţionalizării.

Alexandru Tzigara-Samurcaş a fost însoţit în timpul vizitei sale de renumitul ziarist, profesor şi om politic dr. Valeriu Branişte, înainte de Marea Unire redactor la câteva ziare româneşti celebre, care i-au pricinuit şi câţiva ani de închisoare, amintind Patria din Cernăuţi, Dreptatea din Timişoara şi Drapelul din Lugoj. După constituirea Consiliului Dirigent Român, la 2 decembrie 1918, dr. Valeriu Branişte a ocupat în cadrul acestui organism demnitatea de ministru fără portofoliu.

Omul politic lugojean, care cunoştea prea bine frământările mai vechi din Graniţa militară bănăţeană, îşi mărturisea în Cartea de aur o dorinţă pe care o redăm:

„Să reînvie spiritul marelui general Traian Doda, prin liceul care-i poartă numele, în urmaşii falnicilor grăniceri de altă dată!

21 septembrie 23 Branişte”.

Cu o zi înainte, în 20 septembrie 1923, liceul a fost vizitat de fostul ministru Paul Negulescu şi D. Sfinţescu, directorul Societăţii de Tramvaie Bucureşti. Acesta din urmă, în cuvinte măgulitoare, leagă trecutul oraşului de viitorul tinerei generaţii instruite în frumosul local vizitat:

„Vizita liceului din Caransebeş entuziasmează şi înalţă sufleteşte pe cei cari au norocul să-l vadă în amănunt, gândindu-se cât de mult s-a putut face cu bunăvoinţă şi energia românilor subjugaţi şi câtă fericire este pentru luminătorii copiilor şi pentru tinerele generaţii de a se adăpa la cultură într-un asemenea măreţ edificiu înzestrat cu tot ce este necesar pentru a place şi dispune la învăţătură.

20 sept. 1923 D. Sfinţescu, Director S. T. B. Bucureşti”.

Anul 1923 a fost bogat şi prin alte vizite de excepţie la Liceul „Traian Doda” din Caransebeş. În ziua când se împlineau 5 ani de la Marea Unire, se aflau în localitate George Lungulescu – secretar general al Uniunei „Artă şi istorie militară”, şi colonelul Ioan Manolescu – preşedinte activ al Caselor Naţionale, director al Societăţii „Monumentele Eroilor” şi profesor la Şcoala Superioară de Război.

Gândurile acestuia din urmă, consemnate în Cartea de aur, priveau viitorul neamului prin tinerii crescuţi în şcolile româneşti:

„Cei două mii de ani de când s-a plămădit neamul românesc şi cei cinci de când s-a întregit sunt probă evidentă şi netăgăduită că ziua de mâine pentru veci de aici înainte va fi ziua afirmării personalităţii neamului românesc în lupta pentru civilizaţie şi umanitate bazate pe naţionalism.

Colonel I. Manolescu”.

Pentru anii 1925-1935, impresiile din Cartea de aur a liceului sunt foarte puţine, comparabil cu anii anteriori.

În mod cert, din acest document de excepţie s-au îndepărtat file şi o probă o avem prin afirmaţia distinsului profesor şi director Matei Armaş, care în Anuarul VI, pe anii 1924-1932, precizează că în ziua de 18 decembrie 1930 liceul a fost vizitat de I. G. Duca, şeful Partidului Liberal, şi de mai multe ori ministru, acesta semnând în Cartea de aur.

Se ştie că I. G. Duca a fost asasinat în 29 decembrie 1933, pe peronul gării din Sinaia, de către legionari, deoarece scosese Garda de Fier în afara legii. Dr. Cornel Corneanu, liderul liberalilor bănăţeni, îndeplinea şi funcţia de preşedinte al comitetului şcolar de pe lângă liceu. În ziua de 2 ianuarie 1934, la Caransebeş s-a organizat un parastas pentru cel ucis, cu care prilej dr. Cornel Corneanu a vorbit despre legăturile lui I. G. Duca cu Banatul şi îndeosebi cu oraşul Caransebeş. Privitor la vizita din Caransebeş şi de la liceu, din 18 decembrie 1930, dr. Cornel Corneanu menţiona:

„A venit la Caransebeş să verse lacrimi de recunoştinţă pe lespedea ce străjuieşte osemintele marelui ierarh Ioan Popasu, preconizând ridicarea monumentului binemeritat al acestui restaurator al bisericii bănăţene…Şi a preamărit aici, în modestul ţintirim, prea roditor în moaşte sfinte româneşti, numele şi operele dascălilor Constantin Diaconovici-Loga, dr. Iosif Olariu şi vitejia grănicerească a generalului Traian Doda”.

Cele relatate de dr. Cornel Corneanu pot înlocui – fie şi parţial – gândurile cu care a păşit în clădirea liceului şi impresiile create acestuia de impunătorul aşezământ de şcoală românească.

De asemenea, la 12 octombrie 1924 a semnat în Cartea de aur şi generalul Traian Moşoiu, care între 30 octombrie 1923-29 martie 1926 a îndeplinit funcţia de ministru al Industriei şi Comerţului.

Ne-au reţinut atenţia impresiile profesorului universitar Emil Panaitescu, care a vizitat liceul caransebeşan în 29 noiembrie 1931, când a conferenţiat din partea Extensiunii Universitare din Cluj despre „Aspecte din cultura românească“. Acesta a scris:

„Bucuros am venit la Caransebeş şi fericit am fost să întâlnesc foşti studenţi ai Universităţii de la Cluj, profesori şi distinşi reprezentanţi ai culturii româneşti în frumoasa ţară a Banatului. Liceul este şcoala de educaţie şi de formare a celor buni şi aleşi. Liceului din Caransebeş îi urez să dea ţării fii distinşi şi cetăţeni devotaţi!

Em. Panaitescu 29 noiembrie 1931”.

Emanoil Bucuţa, etnolog, istoric literar şi folclorist, s-a aflat în Caransebeş în ziua de 13 iulie 1933, când a participat la slujba de înmormântare a Episcopului dr. Iosif Traian Badescu. Cu acel prilej a vizitat şi clădirea liceului, consemnând:

„Venit în Caransebeş cu un prilej trist, moartea unui mare Episcop, e o adevărată mângâiere acest locaş de tinereţe şi de încredere, care vorbeşte de marile nădejdi ale neamului nostru.

13 iulie 1933 Emanoil Bucuţa”.

La 6 octombrie 1935 s-a inaugurat internatul Liceului „Traian Doda” din Caransebeş, actualmente clădirea de lângă monumentul „Pro Patria”, la fel de impunătoare ca şi cea ridicată între anii 1913-1914, internat gândit încă din perioada directoratului lui Ioan Penţia. Pe lângă directorul Matei Armaş, un rol important la edificarea acestuia l-a avut comitetul şcolar de pe lângă liceu, prezidat de dr. Cornel Corneanu.

Din multele însemnări din Cartea de aur dedicate acestui eveniment, se mai păstrează doar câteva, restul fiind eliminate în împrejurări pe care doar le bănuim.

Prima dintre ele aparţine Mitropolitului dr. Nicolae Bălan al Ardealului, prezent şi la dezvelirea monumentului Episcopului Ioan Popasu, în ziua precedentă. Ca un adevărat părinte spiritual, acesta consemnează:

„Binecuvântate să fie intrările şi ieşirile celor ce vor locui în acest internat!

Nicolae, Arhiepiscop şi Mitropolit”.

La această inaugurare, o adevărată sărbătoare a învăţământului bănăţean şi moment de neuitat pentru locuitorii oraşului şi slujitorii şcolilor de toate gradele din Caransebeş, au participat personalităţi importante ale vieţii publice româneşti şi oameni de ştiinţă.

În Cartea de aur, ministrul Cultelor, dr. Alexandru Lapedatu, notează:

„Cel mai frumos omagiu ce se putea aduce marelui Episcop Ioan Popasu, din prilejul desvelirii monumentului său, este inaugurarea acestui internat – nou institut de creştere pentru tinerimea română din aceste părţi ale ţării”.

Sub acest text conceput de Alexandru Lapedatu, au mai semnat dr. C. Angelescu – ministrul Învăţământului, Sextil Puşcariu – preşedintele Frăţiei Ortodoxe Române, prof. Sabin Evuţian – inspector general al Învăţământului secundar din Banat şi fost director al liceului între 1919-1923, prof. I. Şt. Paulian – preşedintele Ligii Culturale şi Societăţii „Doina” din Turnu-Severin, prof. Traian Topliceanu – directorul Liceului German din Timişoara, prof. Iancu Călţiun – directorul Gimnaziului din Ciacova, dr. George Lăbonţiu – consilier la Curtea de Apel Timişoara şi fost preşedinte al comitetului şcolar al liceului caransebeşan, prof. Patrichie Râmneanţu – preşedintele Asociaţiei învăţătorilor bănăţeni ş.m.a.

Lipsesc din Cartea de aur gândurile altor participanţi la acel memorabil eveniment, iar pe câteva le redăm din cartea profesorului şi directorului Matei Armaş, intitulată „Încrezători, tot înainte”, apărută în anul 1937.

Marele poet Octavian Goga, fost ministru, a consemnat următoarele gânduri:

„Noi netezim drumul generaţiei de mâine. Copiii acestui liceu vor fi mai fericiţi ca noi, după cum noi suntem mai mulţumiţi ca Popasu. De la o generaţie la alta există un spor de simţire, cu o singură condiţie, să fie pe deasupra tuturor aceeaşi punte: credinţa”.

Profesorul Onisifor Ghibu, un mare pedagog român şi un remarcabil istoric, a rememorat un episod din anul de început al liceului caransebeşean:

„O pagină care poate că e bine să nu se uite. În anul 1919, când soarta a pus pe umerii mei sarcina de-a organiza învăţământul de stat în Ardealul şi în Banatul care se uniseră la 1 Decembrie cu vechiul Regat român, am fost pus în faţa întrebării: care să fie patronul liceului din Caransebeş? Unii mi-au sugerat numele lui Ioan Popasu, care fără îndoială că ar fi meritat să fie eternizat în zidurile şi în viaţa acestei şcoli. A trebuit să renunţ la acest nume scump, din cauză că îl rezervasem pentru Liceul confesional din Braşov, care este o creaţiune a marelui episcop bănăţean de mai târziu. În schimb, am socotit că numele generalului Traian Doda este mai nimerit, nu numai pentru că Doda a fost un mare fiu al Banatului, ci mai ales pentru că Doda a fost un mare caracter. Iar liceul din Caransebeş nu-şi poate pune ca scop al fiinţării sale un scop mai înalt decât acela de a creşte caractere. Internatul care s-a inaugurat astăzi poate completa în modul cel mai efectiv această mare misiune.

Prof. Onisifor Ghibu”. (Va urma)

Prof. Constantin BRĂTESCU