Col. ing. aviator Iulian Ancuţ
Iulian Ancuţ s-a născut în comuna Rusca Montană, la 23 august 1932, din părinţii Aurel şi Ana Ancuţ. La vârsta de doi ani a rămas orfan de mamă, împreună cu cei trei fraţi. La 16 ani a decedat şi sora sa cea mai mare.
Cu greu şi multă ambiţie, şi-a început studiile elementare la Rusca Montană, iar cu sprijinul profesorului Marius Munteanu (poet în grai bănăţean), a intrat la Şcoala Profesională UMT din Timişoara, după care a urmat cursurile Şcolii Medii Tehnice de Electrotehnică.
În anul 1955, s-a înscris la Şcoala Tehnică de Aviaţie Militară din Mediaş, pe care a absolvit-o ca şef de promoţie, cu gradul de locotenent.
După absolvirea şcolii şi-a desfăşurat activitatea ca pilot pe aparatele supersonice la Unitatea Militară de Aviaţie din Caransebeş şi apoi la cea din Devesel, în apropiere de Caracal.
În anul 1963 a intrat prin concurs la Facultatea de Aviaţie din cadrul Academiei Militare din Bucureşti. După absolvirea acesteia, în 1968 a obţinut titlul de inginer în construcţii aeronautice. A activat în cadrul Ministerului Apărării Naţionale în mai multe posturi de răspundere, apoi ca inginer la Fabrica de avioane din Craiova. A fost profesor la Şcoala de paraşutism, înaitând în grad pe măsura cunoştinţelor sale în domeniu.
Cea mai mare realizare a sa a fost paraşuta de mare performanţă „IULIANA”, care îi poartă numele şi care în 1990 se găsea în dotarea Armatelor din România, Brazilia, Polonia, Ungaria şi din multe alte ţări.
În timpul evenimentelor din 1989, conducea Departamentul de paraşutişti. De altfel, are şi meritul de a fi înfiinţat primele formaţiuni de paraşutişti marini, care efectuau salturi în mare. De asemenea, a format trupe de paraşutişti militari care efectuau salturi din elicopter, în condiţii speciale.
Trebuie să mai amintim şi performanţele extraordinare ale aviatorului Iulian Ancuţ pe linie sportivă. Astfel, în 1952, a devenit campion al României (juniori) la probele 100 de metri şi ştafetă 4×100 m. Apoi, a fost campion al Armatei Române în 13 probe: săritura în înălţime, triplu-salt, lungime şi triatlon, în decursul a circa 10 ani de activitate.
În ziua de 19 noiembrie 1993, aflându-se într-o misiune specială, s-a prăbuşit cu un elicopter M 18, după acestuia i s-a făcut o revizie în Ungaria, în apropierea comunei Florica, din judeţul Buzău, împreună cu alţi doi colegi şi cu mecanicul de zbor, pierzându-şi viaţa. A fost înmormântat cu toate onorurile militare în Cimitirul Ghencea – Militari din Bucureşti.
Generalul post-mortem Iulian Ancuţ s-a ridicat cu un suflet eroic până la hotarele extreme ale văzduhului, ca şi alţi eroi, care au apărat onoarea Patriei şi care acum se confruntă cu dimensiunea absolută a Cerului.
Numele lui, exemplul lui de omenie, de vitejie şi de abnegaţie, nu vor dispărea niciodată, ci vor servi, ca un imbold în fapte eroice, urmaşilor aviatori de azi şi de mâine.
Doinel Puiu MĂRGINEANU
FOTO: Doru BĂLĂŞOIU
