La data de 2 februarie 1844, în comuna Obreja se năștea Moise Groza, fiu al unui grănicer. A fost unul dintre bănățenii care a avut un rol esențial în Războiul de Independență din 1877.
Tânărul Moise a intrat în serviciul militar al Imperiului Austro-Ungar, după ce a absolvit, în 1866, Școala Militară din Viena. Este avansat la gradul de sublocotenent și participă la Bătălia de la Custozza (24 ianuarie 1866), unde este rănit.
În 1873, îndeplinind funcția de ofițer în Armata Austro-Ungară, a fost însărcinat cu stabilirea liniei de frontieră între Imperiu și România în Munții Siriului. Acolo l-a întâlnit pe generalul Florescu, ministru de război al României, care i-a propus transferul în Armata Română.
În anul 1873, Groza intră în Armata Română. Generalul este cunoscut mai ales datorită eroismului de care a dat dovadă în bătălia pentru cucerirea redutei Grivița, acesta înaintând sub o ploaie de gloanțe, deși calul îi fusese împușcat. Pentru aceste fapte este decorat cu Medalia „Virtutea Militară”, distincție oferită până atunci doar altor doi ofițeri.
Datorită faptelor de adevărat curaj şi chibzuință militară dovedite pe timpul războiului este decorat cu „Steaua României” şi avansat la gradul de maior.
În anul 1903 a fost numit comandant al Diviziei a IV-a din Bucureşti, la cererea M.S. Regele Carol şi sub şefia Prinţului moştenitor Ferdinand.
În anul 1906, Groza este victima unei tentative de înlăturare din Armată, printr-o pensionare forțată, într-o acțiune de „epurare” îndreptată împotriva ofițerilor proveniți din teritorii din afara Vechiului Regat. Carol I s-a opus acestei decizii luate de Ministerul de Război, refuzând să semneze decretul de pensionare, caz unic în cei 40 de ani de domnie a regelui.
A fost președintele Societății Românilor de peste Munți.
Moise Groza a locuit o perioadă de timp, spre sfârșitul vieții, împreună cu familia sa, la Brăila. Casa unde a trăit generalul există și astăzi, pe Strada Frumoasa, nr. 9.
Groza a fost căsătorit cu Elena Cornelia (1854-1925), fiica publicistului și academicianului Iacob Mureșanu (1812-1887), verișorul celebrului Andrei Mureșanu (1816-1863), autorul versurilor Imnului Național „Deșteaptă-te, române!”. Fiica sa, Lidia Groza, s-a căsătorit cu avocatul Gheorghe Ioanițiu.
În Arhiva Mureșenilor s-a păstrat corespondența purtată cu soția, socrul și cumnatul său în timpul Războiului de Independență.
La Brăila a fost ajutat de fiica sa, Lidia Ioanițiu Groza, până când, din cauza unei poliartrite reumatoide, și-a dat ultima suflare, la vârsta de 75 de ani. Eroul de la Grivița s-a stins din viață la data de 8 aprilie 1919, fiind înmormântat în Cimitirul „Sf. Constantin”.
La ultima sa aniversare a primit un tort pe care era scris mesajul „Trăiască România Mare!”. A plâns de emoție și de tristețe, pentru că știa că în Banat nu se mai putea întoarce.
Generalul Moise Groza este patronul spiritual al Inspectoratului Judeţean de Jandarmi Timiş.
Romulus FRÎNCU