Pe urmele ,,Doinei Banatului” şi ale slujitorilor ei
Un om, un dansator şi-un naist (de două ori solist, la dansuri şi nai)
Aurelian Ioan Cristea (Nelu)
S-a născut în luna lui Gerar, ziua 29, anul 1945, în satul Coşteiul de Sus, judeţul Timiş. A urmat cursurile şcolii primare în satul natal şi în comuna Dobra. Începând din anul 1960, a fost elev al Şcolii profesionale ,,Electromotor” Timişoara, Secţia sculer-matriţer, timp de 4 ani. În aceeaşi perioadă, a frecventat cursurile Şcolii Populare de Artă Timişoara, Secţia coregrafie, avându-i ca profesori pe doamna Maria Cărăuş şi domnul Petru Pilu. Dragostea pentru muzica populară, şi îndeosebi jocul popular a moştenit-o de la bunici şi părinţi.
Având chemare spre dansul popular, a colaborat, în perioada cât a fost elev la Şcoala profesională, cu formaţii artistice de amatori ca: UMT, ,,Bumbacul”, ILSA, ,,Tehnolemn”, ,,Ghiocelul” şi cu Ansamblul Studenţesc din Timişoara, participând cu acesta la Festivalul Naţional de Folclor la Iaşi, unde a obţinut Medalia de Aur.
În perioada satisfacerii stagiului militar (1964-1966) la Bucureşti, a reprezentat unitatea din care a făcut parte ca solist dansator la nenumărate concursuri şi spectacole.
În anul 1967, a participat la concursul de ocupare a postului de dansator la Orchestra Populară din Caransebeş (,,Lazăr Cernescu” – ,,Doina Banatului”), bucurându-se de mari reuşite, ca dansator, la această orchestră, alături de alţi colegi. La Caransebeş, a continuat să se perfecţioneze în domeniul dansului popular, sub îndrumarea unor coregrafi ca Ionel Marcu, Paul Grădinaru şi Miroslav Tatarici, având onoarea şi bucuria de-ai avea colegi de scenă pe renumiţii dansatori Afilon Laţcu, Gheorghe Copăceanu, Ion Ghiaur, Lăiţă Stănescu şi alţii, având-o ca parteneră de dans pe Riţa Toltiş de la Marga, care mai târziu i-a devenit şi parteneră de viaţă, cei doi căsătorindu-se. La Caransebeş, a avut cea mai mare satisfacţie din punct de vedere al profesiei, devenind cunoscut în toată ţara, prin turneele efectuate.
În anul 1970, odată cu desfiinţarea Orchestrei din Caransebeş şi a altor formaţii profesioniste din ţară, trecându-se la o altă organizare a ansamblurilor, a luat fiinţă Ansamblul Profesionist ,,Banatul” din Timişoara, la care a reuşit să obţină, prin concurs, postul de dansator la acestă formaţie, la care a activat timp de 20 de ani, până la pensionare (1990), devenind în timp solist dansator I. Cu acest ansamblu a continuat să efectueze turnee în ţară, dar şi în străinătate, în China, Coreea, Mongolia, URSS, Cuba, Franţa, R.D. Germania, Ungaria, Iugoslavia şi altele. Între timp, cu dorinţa de a se perfecţiona şi mai mult, a urmat Liceul de Muzică ,,Ion Vidu” din Timişoara. Lui Nelu i-a plăcut foarte mult naiul, pe care a început să-l studieze, fiind un autodidact, mai ales că Banatul nu dispunea de un interpret la acest minunat instrument. În anul 1975 a urcat pe scenă nu numai ca dansator, ci, pentru prima dată, ca solist naist. Acest instrument i-a adus satisfacţii depline, prin intermediul lui colaborând cu ansambluri ca ,,Timişul”, ,,Lugojana” (Lugoj), ,,Semenicul” (Reşiţa) etc., participând, alături de acestea, la festivaluri şi concursuri, atât în ţară, cât şi în străinătate – Libia, Turcia, Grecia, Franţa, Olanda, Danemarca, Iugoslavia, Bulgaria, Spania –, făcând cunoscute naiul şi cântecele populare româneşti şi ducând faima României în lume, întorcându-se din periplurile sale cu un bogat palmares de diplome şi… aplauze.
Pensionându-se în anul 1990, nu a putut să se desprindă de marea lui pasiune şi dragoste faţă de dansul popular şi nai, înfiinţând formaţia ,,Pastorala Timişană”, avându-i alături pe poliinstrumentistul Marius Cârnu, dar şi pe Gheorghe Haţeg şi Laza Pomorişat. Cu această formaţie, a participat la spectacole în Franţa (la şcoli, biserici, cămine de bătrâni, la diverse evenimente de acolo), în Olanda, Germania şi Elveţia.
Nelu, atât singur, cât şi împreună cu colegii de la ,,Pastorala Timişană”, are numeroase înregistrări la Radio, precum şi casete şi CD-uri conţinând melodii atât din Banat, cât şi din întreaga ţară, o parte fiind înregistrate la Casa de înregistrări AB din Lucon, Franţa. La înregistrările din ţară, o contribuţie de seamă a avut-o domnul prof. Gelu Stan, de la Radio Timişoara.
Din dorinţa ca folclorul nostru, şi în special dansul popular să nu piară, ca aceste tradiţii ale neamului românesc să fie duse mai departe, a căutat să insufle atât celor din familie – fiicei Loredana, nepoţilor Alex şi Robi, precum şi altor tineri, dragostea faţă de dansul popular. În acest sens, a iniţiat echipe de dans popular în şcoli şi grădiniţe, în prezent ocupându-se de copiii de la Grădiniţele Nr. 31 şi 29 din Timişoara, care şi-au manifestat dorinţa de a dansa, de a învăţa tainele jocului popular bănăţean. (Va urma)
Ştefan ISAC
