Ioan Cojocariu,
de la slugă la oi, la Doctor în Istorie
Ioan Cojocariu s-a născut în luna lui Cuptor, ziua 6, anul 1957. Primii 10 ani de învăţătură, respectiv 1962-1972, i-a urmat la Şcoala Generală de 8 ani, din comuna Văleni, judeţul Galaţi, după care a urmat Şcoala Profesională de Lăcătuşi Mecanici pentru Industria Siderurgică C.S.G. Galaţi (1972-1975). Înainte de asta, spune actualul director al Casei de Cultură „George Suru” din Caransebeş, a fost „slugă la oi, copil sărac”. În perioada 1976-1980, a învăţat la Liceul Teoretic Nr. 2 Galaţi, în paralel urmând Şcoala Militară de Tehnică de Aviaţie „Traian Vuia” Mediaş (1977-1980). În perioada anilor 1985-1990 a urmat cursurile Facultatăţii de Drept Bucureşti, obţinând Diploma de licenţă profil Ştiinţe Juridice, specializare Drept. Între 2005 şi 2007 a urmat Cursurile de Master, obţinând Diploma cu lucrarea „Managementul Sectorului Public”, organizat de către Departamentul de Educaţie Permanentă al Universităţii Politehnice din Timişoara, în colaborare cu Universitatea de Petrol şi Gaze Ploieşti. Între 2005 şi 2010 a fost doctorand al Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu, obţinând Diploma de Doctor în Istorie (Etnoarhelogie), cu teza despre „Evoluţia locuinţei omeneşti, de la colibă până la casa sistematizată”.
În ceea ce priveşte experienţa profesională a lui Ioan Cojocariu, putem spune că ea a început ca lăcătuş mecanic la Combinatul Siderurgic Galaţi, unde a lucrat în perioada 1975-1977, după care a fost tehnician de bord, instructor şi trăgător aerian militar pe Elicopterul IAR-330 H (PUMA), între anii 1980-1998. Din anul 2005 şi până în prezent este instructor-profesor de Legislaţie Rutieră la Grup Şcolar Forestier Caransebeş, şi tot din 2005 este lector universitar asociat la Universitatea HYPERION Bucureşti (Centrul Teritorial Caransebeş), la disciplinele Drept Roman, Drept Internaţional Public şi Privat, Drept Constituţional Comparat. În perioada 2004-2008 a fost jurist şi muzeograf la Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă din Caransebeş. Din anul 2006 până în prezent este directorul Casei Municipale de Cultură „George Suru” din Caransebeş, unde se ocupă de organizare, coordonare, iniţiere şi consiliere de evenimente şi acţiuni culturale.
Tot ca şi competenţe, el este organizator al mai multor festivaluri şi spectacole locale şi naţionale, al unor tabere de creaţie şi traducere literară, de pictură naivă, al unor simpozioane de sculptură în lemn şi piatră, sau comunicări ştiinţifice în domeniile etno-religiei, comunicării, artelor vizuale etc. De asemenea, Ioan Cojocariu este autor de scenete, scenarii, de reviste pentru diferite spectacole, regizor artistic al mai multor festivaluri şi spectacole de folclor locale şi naţionale, şi colaborator la revistele „Interferenţe”, „Semenicul”, „Banatul” şi „Universul latin” cu eseuri, critică literară şi poezie. A publicat volumele de versuri „Absenţa văzută din elicopter”, „Rezervaţia de cârtiţe” şi „Colecţionarul de strigăte” (în curs de tipărire), dar în activităţile sale cultural-artistice se înscriu şi cele de recenzor de carte, critic de artă şi referent la diferite vernisaje găzduite de Galeria de Artă „Corneliu Baba” din Caransebeş şi Galeria de Artă a Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Caraş-Severin. Pe lângă toate acestea, Ioan Cojocariu are şi aptitudini tehnice, el fiind un bun depanator de motoare cu ardere internă cu piston şi motoare de aviaţie, fiind un bun măcelar şi preparator de gastronomie tradiţională.
N.A. Îl cunosc pe Ionică mai bine de când organiza „Serbările verii” în Caransebeş, de fiecare dată venind cu teme diferite, care se bucurau de succes în rândul publicului spectator. Fiind directorul Casei de Cultură „George Suru”, prin colaborarea mea cu această instituţie, l-am descoperit pe Ionică mai bine şi am constatat că tot ce-şi propune şi realizează, fiind un om ambiţios, aceste calităţi demonstrându-le cu prisosinţă în anii în care a condus destinele acestei instituţii de cultură.
Ştefan ISAC
