Dr. ing. Florentin Cârpanu,

o adevărată personalitate a Banatului (VII)

Ajungând la limita de vârstă şi pensionându-se, Florentin Cârpanu continuă să lucreze o vreme într-o altă unitate, achitând, pe bază de norme, asigurările sociale, aceasta urmând să-i restituie integral suma luată în păstrare, în mod eşalonat, pe tot restul vieţii. Schimbări uluitoare apar în toate domeniile vieţii sociale. Ce fusese COMTIM şi ce a ajuns COMTIM-ul! Se prăbuşea pe zi ce trece. Se ducea o luptă pentru existenţă, vremurile se schimbau, şi, odată cu ele, şi oamenii. Pământul are loc pentru toţi, şi, se ştie, unde e patria, acolo trebuie să fie bine. Patria lui Florentin Cârpanu este locul unde s-a născut, a revenit, a văzut şi nu a cedat în faţa greutăţilor, unde munca stăruitoare a învins, a învins omul puternic, care a neglijat părerile ignoranţilor uniţi împotriva lui şi a marilor sale realizări. Sunt destule pricini de duşmănie între oameni, dar vulturul nu-şi pierde vremea cu nimicuri. Florentin Cârpanu a ieşit din norma omului obişnuit, el depăşeşte graniţele spaţiului şi măsura timpului, îndreptându-se spre ţinta sa. Nici tatăl, nici mama nu i-au cunoscut realizările…

COMTIM-ul a fost sacrificat pe altarul victoriilor politice. Tragicul conflict între generaţii este resimţit din plin prin retragerea dintr-o activitate oficială şi plină de responsabilităţi, prin pensionare. Florentin Cârpanu oferă scaunul de director unui discipol, Mircea Stoiţă. Crescut în acest Combinat, om de specialitate, la care Cârpanu a constatat calităţi multiple, acesta fiind inteligent, prezentabil, instruit profesional, Comtim-ist convins, exigent, bine orientat, convins că preia un mare Holding, creat şi conceput în noile condiţii ale economiei de piaţă, impuse de perioada postdecembristă şi adus până în această fază timp de 30 de ani, până la limita de vârstă a pensionării lui Florentin Cârpanu, Stoiţă a afirmat: „Este foarte greu să duc mai departe ceea ce a început şi construit un mare om”. Preluând ştafeta, pentru continuarea activităţii în COMTIM, acesta a mai spus: „Pentru mine, Florentin Cârpanu a fost şi rămâne cel mai exigent profesor din toţi câţi am avut, a fost şi va rămâne în memoria şi amintirea celor cu care a colaborat la făurirea acestui colos COMTIM – HOLDING”. Viaţa a demonstrat că adevăraţii oameni au realizat ceva faimos, vestitul COMTIM devenind un gigant celebru al industriei zootehnice şi agroalimentare din ţară, ducându-i faima şi în condiţiile vieţii noi.

După plecarea lui Florentin Cârpanu de la COMTIM, prin pensionare, el s-a gândit că singurătatea, venită odată cu vârsta, ar deveni aproape insuportabilă. Hotărârea Statului de a desfiinţa COMTIM-ul şi a-l „parcela” nu l-a convins şi nici nu ar fi acceptat târgul sau darul oferit. Era o viaţă trăită de el şi făurită de el, această unitate etalon. Fiecare însă trebuie să meargă pe drumul său, să-şi ducă viaţa după propria-i vrere. Florentin Cârpanu nu simţea nevoia să facă experienţe, avea destulă, aşa că s-a apucat de treabă. Avea încredere în oameni, pe care-i căuta, îi cunoştea şi, astfel, s-a înhămat la noua muncă. În urma transformărilor sociale de după Revoluţie şi după pensionare, recăpătându-şi casa şi pământul, răpite abuziv de sistemul comunist, le-a pus la dispoziţia băncilor. Făuritorului COMTIM-ului i s-a acordat creditul necesar începerii unei activităţi private, şi aşa a apărut AGROBANAT CARANSEBEŞ, al cărei acţionar principal este. Nu s-a lansat în afaceri prin hazard sau câştigând la loterie. Este omul recunoscut, considerat drept autoritate în acest domeniu, care a reuşit să pună temelia unui alt HOLDING, de data aceasta AGROBANAT, cu centrul vital în Caransebeş, pe pământul părinţilor săi din Dealul Crucii. În viaţa lui nu a aruncat cu pietre în grădina cuiva, nu a fost invidios, mai mult, a cultivat virtuţile prieteniei. A fost şi este un om de cuvânt în angajamente, fapt pentru care mulţi îi datorează recunoştinţă pentru ajutor sau pentru o vorbă bună, fiind o figură populară, dotat şi de natură să fie un om cu suflet mare, hotărât şi neobosit. Tot timpul a făcut ceva în viaţă; nu stă pe loc nici după pensionare, mereu îmbunătăţeşte ceva, mai adaugă ceva la ceea ce este. Absolut tot ce se câştigă, reinvesteşte. Nu e adeptul improvizaţiilor, face lucruri trainice şi de perspectivă, tot ce are este creditat băncilor, fiind obişnuit cu ele, deşi nu este deloc uşor să lucrezi cu acestea.

După cum am mai spus, este acţionar principal la HOLDING AGROBANAT. Florentin Cârpanu are părul alb – ce ce este, de fapt, cea mai frumoasă coroană pentru un bătrân – şi de aceea cei patru nepoţi, Ioana şi Ştefan, Oana şi Maria, copiii copiilor lui, Valer şi Mirela, pe care îi iubeşte deopotrivă, îl strigă „MOŞU”. Până la această vărstă, a devenit un exemplu pentru copiii lui, dar şi pentru alţii. A câştigat în strategia de conducere, prin calităţile de care a dat intotdeauna dovadă: cinste, loialitate, sensibilitate şi flexibilitate, raţionalitate şi obiectivitate, putere de decizie, bazat mereu pe iniţiativă şi un entuziasm tineresc. Florentin Cârpanu avea idei care năvăleau din toate părţile, pe care le-a pus la temelia zidurilor care împodobesc Dealul Crucii, fără să stârnească invidii faţă de aceste şantiere şi faţă de antrepenorul lor. Florentin Cârpanu este tipul de om tumultuos, fără odihnă, care a rămas interesant şi proaspăt de parcă ar duce o campanie împotriva îmbătrânirii, dorind să reziste în amintirea generaţiilor. Competenţa îi oferă respect şi autoritate asupra celor cu care munceşte şi cărora le insuflă din calităţile sale, stimulându-le capacitatea de muncă, pentru ca, în final, să-şi atingă ţelul propus. Florentin Cârpanu nu a dorit, nu a căutat să se deosebească sau să se evidenţieze între oamenii cu care munceşte, aceştia, fără invidie, respectându-l şi recunoscându-l drept şef, recunoscându-i adevărata valoare şi experienţa vastă. Florentin Cârpanu s-a folosit de oameni competenţi, a ştiut ce să le ceară, înfăptuind cu strălucire ce a gândit, punându-şi în valoare excepţionalele calităţi de manager, cu încredere în reuşită, călăuzit de interesele acestui popor, în această etapă socială. A avut şi are capacitatea de apreciere exactă a oamenilor, a activităţii lor, a strădaniei acestora de a ţine pasul cu noutăţile şi a dorinţei lor de a face numai ce se cade. Bănăţean, nu „fălos”, dar reţinut şi măsurat în expresii, tăcut, sobru, interiorizat, cu informaţii oneste, bun partener de afaceri, cunoscător al mersului economiei, Florentin Cârpanu ştie când să cumpere şi când să vândă, are în sânge pulsul comerţului, din care de obicei iese biruitor. Cu bun simţ, el evită exagerările, este moderat, îşi respectă cuvântul dat, are un cult pentru punctualitate şi un caracter integru. Impresionează prin exactitatea cunoştinţelor în domeniul muncii sale. Admirabil om şi prieten, cu putere intelectuală sistematizată şi organizată, în planurile de anvergură nu porneşte de la zero, ci de la zestrea pe care a moştenit-o – omenia şi cinstea fără reproş.

Ce a realizat până acum în viaţă? COMTIM şi AGROBANAT. A făcut totul cu oameni pe care a ştiut să-i organizeze. Numai Dumnezeu a fost în stare să facă de Unul Singur totul. Florentin Cârpanu este tipul de om care nu coboară niciodată, el urcă mereu. Are o mare putere de atracţie asupra celor mai slabi, pe care îi determină să evolueze mereu şi pune la bătaie toată puterea geniului şi farmecul personalităţii sale în momentele decesive. Se orientează după principiul că munca e valabilă pentru toţi; pentru leneşi nutreşte o puternică aversiune şi nu are niciun respect, ocolindu-i. Ştie că între vorbe şi fapte pot fi uneori asemănări, dar cel mai adesea deosebiri, aşa că analizează cu luciditate discuţiile cu partenerii de afaceri, cuvintele ademenitoare, urmate de făgăduinţe înşelătoare, le sesizează, nu cade în plasa acestora. Florentin Cârpanu aleargă acum pe un drum cunoscut, pe care l-a mai străbătut. După o vreme îndelungată a revenit pe strada lui, care îl scotea spre albia Bulevardului Central, spre Parcul cu leii din marmură de Ruşchiţa şi Statuia de bronz a generalului bănăţean Dragalina, monumentului eroilor neamului din cele două războaie mondiale, Parcul cu platanii lui falnici, podoabe ale oraşului Caransebeş, cu Liceul „Traian Doda”, mândria oraşului grăniceresc, cu seriile lui de elevi bine pregătiţi. (Va urma)

Ştefan ISAC