Începând cu acest număr, sub genericul de mai sus, vom publica nume de profesori, ingineri, medici etc., care s-au remarcat prin meseria pe care au avut-o. Vom scrie atât despre persoane aflate în viaţă, cât şi despre cei care nu mai sunt printre noi.

Profesorul Solomon Lungocea, gugulan get-beget, s-a născut în localitatea Vălişoara, judeţul Caraş-Severin, la data de 11 septembrie 1942, părinţii săi fiind Solomon şi Maria. Primele patru clase le face în satul natal, având-o învăţătoare pe doamna Doancă. Continuă cu cele şapte clase în comuna Cârpa (Valea Timişului). Puţini dintre elevii satelor noastre care terminau şcolala primară continuau până la şapte clase în comunele vecine, deoarece prea puţine erau sufletele dornice de a se pătrunde de lumina Cărţii… Printre aceştia îl regăsim şi pe Solomon, care, alături de încă doi-trei colegi, făcea naveta, pe jos, indiferent de timp, de la Vălişoara la Cârpa, peste deal. În timpul iernii mai şedea în gazdă. Încă din aceste clase primare, Solomon a fost dăruit de la Dumnezeu să fie bun la învăţătură, terminând cu rezultate foarte bune, şi cu darul de a juca fotbal, el evoluând în echipa şcolii, fapt care îl va ajuta mai târziu în activităţile sale.

Fiind bun la învăţătură şi având o comportare exemplară, se înscrie la examenul de admitere de la Liceul Nr. 2 din Caransebeş, la care a purces tot „per pedis”, pe lângă calea ferată… Reuşeşte la examenul care a fost, de fapt, confruntarea de mai târziu cu viaţa, fiind, vreme de patru ani, elev al prof. Wernimescher şi al altor colegi ai acestuia. În sat se bucura de vorbele frumoase adresate de consăteni, care nici nu au ştiut că dăduse examen la Caransebeş. Cuvintele „Cinste ţie!” le auzea pretutindeni, vorbe pe care şi Solomon şi le spunea, fiind bucuros de reuşită. Era şi este vorba despre reuşita în viaţă, despre prima „mare reuşită”, căci după ea au urmat şi altele…

De pildă, în perioada 1962-1965, a fost profesor suplinitor în satul natal. Din 1965, a îndeplinit funcţia de inspector metodist pe lângă fosta Casă Raională de Cultură din Caransebeş, apoi a fost pedagog la Liceul Nr. 2, şi director al Clubului C.P.L. Caransebeş, până în anul 1969. De-a lungul acestor ani, pe lângă activitatea amintită, a instruit mai multe formaţii cultural-artistice din fostul raion, obţinând nenumărate premii şi titlul de Laureat cu formaţiile artistice de dansuri populare din Valea Timişului, Vălişoara, Băuţar, de la CPL Caransebeş, Casa Armatei din Caransebeş şi altele. A făcut parte din numeroase jurii, care au arbitrat confruntări scenice ale celor mai bune genuri de formaţii artistice şi a efectuat un turneu în ţară cu formaţiile artistice din cadrul Casei Raionale de Cultură din Caransebeş, fiind responsabil de această acţiune. Toate acestea se întâmplau după ce a obţinut Diploma de instructor-coregraf, în urma absolvirii cursurilor Şcolii Populare de Artă din Timişoara, ca şef de promoţie.

Pe lângă partea artistică, aşa cum am mai spus, lui Solomon i-a plăcut şi sportul, îndeosebi fotbalul, jucând ca centru-înaintaş la echipele Aviaţia Caransebeş, CPL Caransebeş, CFR Caransebeş şi Recolta Vălişoara, fiind golgeterul campionatului 1964-1965.

În perioada anilor 1969-1974 este din nou profesor la Şcolile Generale din Vălişoara şi Petroşniţa, în acest interval absolvind Facultatea de Filologie din Timişoara. Din 1974 până în 1976, a fost locţiitor de secretar cu probleme de propagandă şi director al Căminului Cultural de centru, din comuna Bucoşniţa. În 1976, revine din nou la catedră, fiind director al Şcolii Generale din Goleţ, după care a fost promovat activist de partid (secretar-adjunct cu probleme de propagandă), până în anul 1978.

În anul 1971 se căsătoreşte cu profesoara de Fizică-chimie Ana Stoichescu, cu care are o fiică, Cornelia Maria, acum judecător în Timişoara. La 1 august 1978 a fost numit secretar al Comitetului Comunal de Partid şi a fost ales primar al comunei Bucoşniţa, funcţie pe care a îndeplinit-o până la 15 octombrie 1982, când, la cerere, a revenit în învăţământ, ca profesor titular pe catedra de Limba şi literatura română, la Vălişoara, satul său natal, pe care-l iubeşte atât de mult… Cu ocazia ocupării acestei funcţii, a absolvit şi Universitatea Politică şi de Conducere, de pe lângă Comitetul Judeţean de Partid Caraş-Severin. După patru ani în care a fost primar, a avut satisfacţia clasării comunei Bucoşniţa pe locul III, din 67 de comune, în cadrul judeţului Caraş-Severin, la Întrecerea socialistă, pentru această performanţă obţinând un premiu de 40.000 de lei.

În anul 1990 s-a transferat la Şcoala Specială din Caransebeş, fiind numit director- adjunct, iar în ultimii doi ani, consilier educativ, ocupându-se de şcolarizarea, integrarea şi socializarea copiilor cu nevoi speciale, rezultatele obţinute fiind apreciate atât pe plan judeţean, cât şi naţional. În anul 2005, la 1 iulie, având vârsta standard de pensionare, a încetat activitatea profesională. În urma muncii depuse de Solomon de-a lungul anilor, au rămas: un cabinet de Limba şi literatura română la Şcoala Generală Vălişoara, Monografia acestei localităţi, fiind şi coautor la înfiinţarea unui Muzeu de etnografie şi folclor în aceeaşi localitate, numeroase comunicări ştiinţifice şi referate în cadrul cercurilor pedagogice şi al comisiilor metodice.

Ziaristul Timotei Jurjică a scris un articol despre Solomon, intitulat „Un mare animator cultural”, iar Velişcu Boldea spunea: „Dacă vine Solomon Lungocea cu formaţiile lui, ia toate premiile”.

Prof. Solomon Lungocea se numără printre cei care, având o activitate permanentă şi valorificând bogăţiile coregrafice locale, continuă să constituie un exemplu pentru mişcarea artistică de amatori din judeţul nostru.

Ştefan ISAC