Ziua de 24 Ianuarie 1859 a intrat triumfal şi definitiv în Cartea de aur a neamului românesc. Această memorabilă dată a fost ziua supremei înţelepciuni româneşti, ea reprezentând „Certificatul de naştere al României moderne”. Unirea Moldovei cu Muntenia, la 24 Ianuarie 1859, a constituit un moment de excepţională însemnătate în procesul multisecular de evoluţie a societăţii româneşti spre făurirea Statului Naţional unitar şi independent.
Poporul nostru a avut conştiinţa unităţii sale etnice din veacuri străvechi. Păstorii transilvăneni, în transhumanţa lor, ajungând în ţinuturile extracarpatice, în Câmpia Dunării sau spre ţărmul mării, auzeau aceeaşi limbă şi vedeau aceleaşi obiceiuri; la fel pescarii de la „Baltă”, ducând peşte spre Braşov, Sibiu, Bistriţa şi mai departe, îşi dădeau seama că merg la nişte fraţi de sânge, de limbă şi de lege, că ei sunt acelaşi popor.
Poporul nostru trăise în permanenţa mai multor secole cu dorinţa fierbinte a restituirii unităţii ancestrale, trăită şi cultivată de strămoşii îndepărtaţi Burebista şi Decebal.
Vicisitudinile istoriei, suferinţele şi multele jertfe aduse pe altarul Patriei n-au îngenunchiat poporul nostru, ci l-au oţelit, i-au călit viaţa, i-au înmulţit dragostea de ţară şi de neam. Conştiinţa şi sentimentul unităţii naţionale au depăşit şi au desfiinţat graniţele artificiale rânduite de marile imperii.
Unirea Principatelor figura între obiectivele principale ale Revoluţiei de la 1848. Miile de români prezenţi la Adunarea Naţională de la Blaj, în 3/15 mai 1848, îşi exprimau adeziunea la ideea unităţii prin formula pe cât de lapidară, pe atât de semnificativă: „Noi vrem să ne unim cu ţara!”. Intervenţia străină împiedicase temporar împlinirea dezideratelor de la 1848. Dar, la numai 11 ani, poporul român a dat replica celor ce îi reprimaseră şi îi neglijaseră dezideratele legitime.
Alexandru Ioan Cuza, unul dintre fruntaşii Revoluţiei de la 1848, patriot luminat cu idei democratice, a fost ales la 5 ianuarie 1859 de către Adunarea Electivă de la Iaşi ca Domn al Moldovei.
În ziua de 24 Ianuarie 1859, Adunarea Electivă de la Bucureşti avea înscris pe cele 64 de buletine de vot numele lui Alexandru I. Cuza. Anunţarea rezultatului a produs în rândul poporului un entuziasm de nedescris.
Bucuria cu care a fost primită dubla alegere a lui Cuza se întemeia pe convingerea că Unirea din 1859 vestea apropierea Unirii celei mari, care avea să-i aducă pe toţi românii în fruntariile Statului Naţional Român, fapt împlinit la 1 Decembrie 1918.
Strălucita biruinţă de la 24 Ianuarie 1859 a fost rodul acţiunii eroice a întregului popor, al statorniciei cu care a militat pentru îndeplinirea legitimelor sale aspiraţii, al dreptului său de a trăi liber în vatra strămoşească.
Doinel PUIU-MĂRGINEANU