Partidul Social-Democrat – Organizația orășenească din Caransebeș
Din rândul sindicatelor bine organizate se recrutau, în perioada interbelică, cadre ale Partidului Social-Democrat.
Dacă în localități precum Reșița, Anina și Ferdinand (azi, Oțelu Roșu) activau organizații puternice ale Partidului Social-Democrat, capabile să câștige multe voturi, mai ales cu ocazia alegerilor comunale, cazul Reșiței fiind de notorietate, în Caransebeș pentru acea perioadă nu se poate vorbi de o organizație social-democrată bine închegată și datorită faptului că, în afară de Fabrica de la Balta Sărată și Complexul CFR, restul unităților cu profil industrial aveau puțini angajați, iar mișcarea sindicală era destul de palidă.
Emulația politică înregistrată în România începând cu luna septembrie 1944 a redeșteptat și crezul social-democraților de a participa la viața politică alături de celelalte partide.
Partidul Social-Democrat (PSD) se înscria ca a treia forță politică după PNȚ și PNL, iar PCR abia în anul 1944 a ieșit din ilegalitate și, cu ajutorul Moscovei, se afirma treptat, fără să aibă un sprijin solid printre muncitori și intelectuali.
Organizația orășenească a PSD era destul de activă în decembrie 1944, Comisariatul de poliție Caransebeș consemnând faptul că și-a intensificat activitatea în vederea recrutării de noi membri, mai ales dintre muncitori.
La nivel central, conducătorul PSD era Constantin Titel Petrescu, cel care încerca să păstreze identitatea partidului în relațiile tot mai tensionate cu Partidul Comunist.
Activitatea organizatorică la nivelul orașului Caransebeș a fost condusă de către Milan Ognanovici. În 14 ianuarie 1945, acesta a fost desemnat președintele Organizației, iar ca secretar general a fost desemnat Doru Tătaru. În Comitetul de conducere au fost aleși Andrei Palfy (Antal), Ioan Vass, Maurițiu Friedman (Moritz), Ioan Vandelik, Csato Aladar ș.a. S-a format și o Comisie de verificare a celor care doreau înscrierea în acest partid, formată din Aladar Palfy, avocat Constantin Vasilescu și Adalbert Mendel.
În februarie 1945, Comitetul Executiv al PSD a solicitat Organizației din Lugoj să constituie Comitetul județean în mod statutar și să ia legătura cu Milan Ognanovici, „președintele Secțiunii Caransebeș, care a organizat până acum secțiuni în întreaga plasă Caransebeș”.
Poziţia de conducător al Organizaţiei caransebeşene a PSD i-a conferit lui Milan Ognanovici prilejul de a fi ales vicepreşedinte al Organizaţiei judeţene.
Numărul mare de membri, peste 400, mult peste numărul comuniştilor din oraş, i-a permis să organizeze o Adunare generală în sala cinematografului, în 5 august 1945.
Toamna anului 1945 nu a fost tocmai liniştită în Organizaţia locală a PSD, datorită unui incident provocat de Milan Ognanovici, care, în public, a declarat că-i va îngropa mai întâi pe comunişti, apoi pe evrei. Organizaţia din Caransebeş resimţea în acele luni numărul mare de evrei care încercau să ocupe funcţii în Comitetul de conducere.
Cu rol politic de reţinut în oraş, în luna decembrie 1945, când s-a creat pe lângă Primărie un Comitet consultativ, PSD l-a desemnat pe avocatul Constantin Vasilescu în acest organism obştesc.
În ianuarie 1946, Organizaţia PSD din oraş a contribuit la crearea unei secţii în localitatea Teregova, centru de plasă important în Banatul de Munte. Într-o şedinţă a Comitetului orăşenesc al PSD, s-a discutat despre măsura întreprinsă de Organizaţia locală a PCR, de a strânge fonduri de la comercianţi, meseriaşi şi întreprinderi, pentru redresarea ţării. Se constata cu satisfacţie creşterea numerică a partidului în localitate, cei mai mulţi membri provenind dintre ceferişti.
Conducerea Organizaţiei locale a PSD era asigurată, în ianuarie 1946, de către Moise Nedescu – preşedinte, Dimitrie Armion şi Ştefan Postelnicu – vicepreşedinţi, Vasile Atanasescu – secretar, Moritz Friedman – casier, prof. Aurel Stuparu, Aladar Csato, Milan Ognanovici, dr. Teodor Rotaru, Doru Tătaru, Vasile Ionescu şi Dumitru Călţun – membri. A fost propus ca responsabil al Secţiei politice şi propagandă Aurel Stuparu, de la Liceul „Traian Doda”, iar colaboratori ai acestuia – dr. Teodor Rotaru, prof. Octavian Tursa de la Academia teologică şi învăţătorul pensionar Pavel Jumanca.
Deoarece crescuse numărul membrilor de partid la Complexul CFR, s-a hotărât crearea unei subsecţii în cadrul acestuia, cu alte subsecţiuni la compartimentele Mişcare, Depou, Atelierul de zonă, Întreţinere ş.a., fiind ales un Colectiv de conducere format din Traian Simu – secretar, Iosif Damian – secretar adjunct şi Gheorghe Toth – casier.
În cadrul Frontului Unic Muncitoresc şi Frontului Naţional Democrat din oraş, Organizaţia social-democrată era reprezentată de către Moise Nedescu, dr. Teodor Rotaru şi Ştefan Postelnicu.
În 30 martie 1946, Comitetul orăşenesc al PSD a declarat că aderă la hotărârea Congresului extraordinar al partidului, de a participa în alegeri alături de PCR şi celelalte formaţiuni din Blocul Partidelor Democratice.
O nouă Adunare generală a fost convocată în 2 iunie 1946, în vederea aderării la Blocul Partidelor Democratice şi acceptării Platformei acesteia, în perspectiva alegerilor parlamentare. S-a constatat o participare slabă, deoarece s-a bănuit că „la mijloc ar fi o fuziune a Partidului Social-Democrat cu Partidul Comunist, ceea ce trebuie combătut cu energie”.
În aceeaşi lună, Dimitrie Armion, membru al partidului, a fost propus pentru funcţia de ajutor de primar al oraşului.
Pentru a pregăti mai intens alegerile, în 22 iulie s-a hotărât scoaterea din producţie a trei membri. La aceeaşi dată sunt consemnate presiunile comunistului Ilie Băcilă, de la CFR, asupra social-democraţilor, de a trece la acest partid. Primele presiuni se înregistraseră în luna iunie, când unii membri ai PSD din Complexul CFR au fost ameninţaţi cu destituirea.
Pentru a aplana „neînţelegerile şi dezbinările” din cadrul PSD Caransebeş, în 25 iulie 1946, în şedinţa Biroului organizaţiei judeţene Severin, s-a hotărât instituirea unei Comisii interimare compuse din Aurel Stuparu, Milan Ognanovici, Ioan Bulea, Dimitrie Armion, Dumitru Boica, Robert Milini, Andrei Palfy, Vasile Ionescu şi Elisei Popa, dar şi un Birou din 5 membri, aleşi dintre membrii comisiei, format din Aurel Stuparu, Milan Ognanovici, Dimitrie Armion, Andrei Palfy şi Vasile Ionescu.
În perioada 25 iulie-19 august 1946 s-au iscat mari frământări în rândul Organizaţiei orăşeneşti şi dese schimbări ale conducerii, unele fiind considerate nestatutare. În luna iulie 1946 s-au înregistrat primele dezertări din partid, acestea provenind din rândurile ceferiştilor.
Cert este faptul că frământările proveneau din nemulţumirile unor membri privind aderarea la Bloc, dar şi din dorinţa unora de a nu fi catalogaţi drept comunişti. Pentru a influenţa orientarea membrilor social-democraţi din oraş, în perioada premergătoare alegerilor a fost nevoie de prezenţa secretarului general al PSD, P. Mironescu-Mera, adept al participării în alegeri pe liste comune cu PCR. Acesta a fost promovat mai târziu în conducerea partidului, ca membru al Comitetului executiv.
Frontul Unic Muncitoresc ar fi trebuit să fie foarte puternic, mai ales în cadrul Complexului CFR din Caransebeş, însă erau înregistrate mari disensiuni între comunişti şi social-democraţi în legătură cu funcţiile de conducere şi cu controlul asupra sindicatului.
Neînţelegerile dintre cele două partide au continuat în Caransebeş şi după alegerile parlamentare, impunându-se intervenţia forurilor judeţene ale Frontului Unic Muncitoresc. O asemenea şedinţă a avut loc în 14 decembrie 1946, la ea participând Aurel Lascu – primar al Lugojului, Ion Budura – delegatul Organizaţiei de plasă a PCR, Gheorghe Bălan, Ion Moangă şi Ilie Băcilă din partea grupării CFR a PCR, şi respectiv Vasile Atanasescu, Moise Nedescu, prof. Ion Bulea, Mauriţiu Friedman şi Vasile Ionescu din partea PSD. S-a discutat despre rezultatul alegerilor din noiembrie. Aurel Lascu raporta în 15 decembrie 1946 Biroului judeţean al Frontului Unic Muncitoresc că între membrii PSD din Caransebeş se aflau mulţi adepţi ai PSD-Independent, condus de Constantin Titel Petrescu.
În februarie 1947, Organizaţia locală a PSD avea 488 de membri, grupaţi astfel: Secţiunea Cadrelor didactice, a Funcţionarilor, a Comercianţilor, a Meseriaşilor, a Plugarilor, a Independenţilor şi a celor din Complexul CFR. Beneficia de o nouă conducere, cu Dimitrie Armion – preşedinte, Aurel Stuparu şi Moise Nedescu – vicepreşedinţi, şi Vasile Atanasescu – secretar. După o lună, Vasile Atanasescu a fost ales ca secretar al Comitetului judeţean al PSD, reconstituit în 23 martie. În această structură, dr. Nicolae Negrea ocupa funcţia de secretar general.
Începând cu luna septembrie 1947, organizaţiile PSD din judeţul Severin se aflau deja sub controlul Partidului Comunist. Şedinţa Comitetului judeţean din 7 septembrie, la care au participat 14 delegaţi din Caransebeş, a stabilit componenţa pentru Congresul partidului din 4-9 octombrie 1947. Drumul spre unificare cu Partidul Comunist era deschis cu sau fără voie, dar prin unificare trebuie înţeleasă doar o absorbţie a acestui partid, cu vechi rădăcini şi cu o tradiţie muncitorească care în Transilvania şi Banat se întindea pe aproape şapte decenii.
În pragul Congresului de unificare din februarie 1948, un membru al PSD din Caransebeş a fost exclus din partid pentru diversiune şi răspândire de material de propagandă în favoarea lui Constantin Titel Petrescu.
Astfel îşi încheie existenţa un partid muncitoresc prin excelenţă, cu o ideologie diferită de a Partidului Comunist, dar care, în condiţiile anilor 1947-1948, a fost supus „unificării” pentru a crea partidul unic muncitoresc.
Constantin BRĂTESCU
