Organizaţia „Salvați Copiii România” a lansat recent primul studiu național cu privire la fenomenul de bullying în școlile românești, în vederea unei mai bune înțelegeri a motivelor care stau la baza acestor comportamente de violență între copii şi a dimensiunii acestui fenomen în contextul educațional din ţara noastră.
Cercetarea a urmărit modul în care copiii și părinții percep bullying-ul, atitudinile şi comportamentele acestora în diferite contexte sociale (la şcoală, în grupul de prieteni, în mediul online), precum și măsurarea incidenţei cazurilor de bullying în aceste situații.
Au fost vizate diferitele tipuri de comportamente asociate bullying-ului, printre care se numără excluderea din grup, umilirea, distrugerea lucrurilor altcuiva sau violenţa fizică. S-a urmărit, de asemenea, determinarea profilului social al actorilor implicaţi în astfel de situații.
Studiul, cu dimensiuni cantitative și calitative deopotrivă, a scos în evidență un nivel îngrijorător al prezenței diferitelor comportamente asociate bullying-ului în școli și arată nevoia unei schimbări de abordare a dinamicii relaționale în contextul școlii, se specifică într-un comunicat al Organizaţiei „Salvaţi Copiii”.
Cifrele arată că, în mod repetat, în școală, 3 din 10 copii sunt excluși din grupul de colegi. că 3 din 10 copii sunt amenințați cu bătaia sau lovirea de către colegi, şi că unul din 4 copii a fost umilit în fața colegilor.
Excluderea din grup, izolarea socială, amenințarea cu violența fizică și/sau umilirea, violența fizică și distrugerea bunurilor personale, interdicția de a vorbi/interacționa cu un alt coleg, răspândirea de zvonuri cu caracter denigrator sunt comportamente specifice de bullying cu care copiii se întâlnesc frecvent în mediul școlar.
Astfel, 2 din 10 copii au recunoscut că au exclus în mod repetat colegi din grupul de egali, iar 3 din 10 au interzis altor copii să se joace cu anumiți elevi din clasă. Procentul celor care spun că au fost excluși din grupul de egali este și mai ridicat. Astfel, 23% dintre copii au menționat că s-a întâmplat să fie ameninţaţi cu excluderea din grup, 31% că au fost excluşi şi 39% că un alt copil a cerut cuiva să nu se joace sau să nu vorbească cu ei.
37% dintre copiii participanți la chestionar au mărturisit că s-au răspândit zvonuri umilitoare și denigratoare în spațiul școlii despre ei. 84% dintre copii afirmă că au fost martorii unei situaţii în care un copil ameninţă un altul, 80% a uneia în care un copil este umilit de alt copil, iar 78% au asistat la situații repetate în care un copil era îmbrâncit și lovit ușor de către alți copii.
Separând contextele specifice de apariție a comportamentelor de bullying, 73% dintre copii afirmă că au fost martorii unor situații de bullying în școala în care învață, 58% au asistat la situații de bullying în propria clasă, 46% în grupul de prieteni, iar 69% în mediul online.
Cercetarea calitativă a pus, de asemenea, în evidență o serie de caracteristici nuanțate ale fenomenului de bullying în școală, cele mai importante fiind: opiii diferiți devin ținte predilecte ale comportamentelor de bullying; cea mai frecventă reacție a copiilor martori ai bullying-ului nu este să intervină, ci să se uite; există situații în care comportamentele de bullying sunt evaluate și sancționate discriminatoriu; nici unul dintre copiii care a participat la interviurile de grup nu a știut despre existența unei comisii de combatere a violenței în școala lor; în ceea ce privește intervențiile care provin de la părinți, impactul acestora poate varia: există părinți care agravează relația dintre copii (de exemplu, atunci când părinții vin la școală să-și „apere” fiul/fiica, cerând explicații sau „disciplinând” copilul cu care fiul lor/fiica este în conflict), dar și părinți care, prin implicare, contribuie la reducerea violenței; abuzul fizic asupra copilului, în familia de provenienţă, este asociat semnificativ cu comportamente de tip bullying.
Mădălina DOMAN
