Cornelia Stefanescu
Traian si Emilia Smandescu
Duminică, 5 septembrie, la Catedrala ,,Sfântul Gheorghe” va fi oficiată slujba de pomenire şi va avea loc parastasul la 40 de zile de la plecarea la cele veşnice a Corneliei Ştefănescu, reputat om de cultură, Cetăţean de onoare al Caransebeşului din decembrie 1997. După o suferinţă de aproape 8 ani, în seara zilei de 28 iulie, criticul literar Cornelia Ştefănescu a murit. Două zile mai târziu, la incinerarea domniei-sale, istoricul literar Nicolae Mecu, strălucitul editor al lui George Călinescu, spunea: ,,Când am aflat că doamna Cornelia Ştefănescu nu mai este, răsfoiam cartea despre Institutul <<G. Călinescu>> tocmai venită de Ia tipar. Coincidenţa mi s-a părut simbolică. Cu moartea doamnei Ştefănescu dispare unul dintre colaboratorii cei mai apropiaţi şi mai devotaţi ai Profesorului, cum invariabil îi spunea, în felul în care pronunţa cuvântul simţindu-se majuscula veneraţiei. Rar mi-a fost dat să cunosc o asemenea fidelitate, dar trebuie să adaug numaidecât că această fidelitate dusă până la cult nu avea, la doamna Ştefănescu, nimic din aroganţa veştejită de poet în faimosul vers-butadă <<Nu slăvindu-te pe tine…, lustruindu-se pe el>>, şi nici nu a rămas această admiraţie o pioasă, dar goală ofrandă verbală, în primul rând fiindcă doamna Cornelia Ştefanescu a materializat-o în temeinice şi acribioase cercetări asupra operei călinesciene… Colega noastră a fost un mare muncitor, şi, din acest punct de vedere, ne-a stat ca exemplu. Atunci când se angaja la realizarea unui proiect, lucra fără preget, cu o perfectă disciplină şi organizare, fără a-şi exhiba în vreun fel dificultăţile şi suferinţele – şi au fost destule acestea într-o vreme în care, pentru a putea consulta colecţiile Bibliotecii Academiei, ne vedeam siliţi să ne păstrăm paltoanele pe umeri şi mănuşile pe mâini, fără a mai aminti de vigilenţele care ne îngreunau drumul spre cutare periodic considerat periculos de către regimul totalitar”.
Despre Cornelia Ştefănescu, şi Î.P.S. Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului, nu avea decât cuvinte calde: „Eram elev de liceu şi locuiam în Teiuş, într-o casă proprietatea familiei Smădescu. În această situaţie, ori de câte ori mergeam spre oraş, o întâlneam pe Cornelia, elevă la Gimnaziul din Caransebeş. M-a atras figura ei plăcută şi atitudinea demnă, reţinută. De la distanţă, o admiram pentru frumuseţea şi felul nobil de a se manifesta. Tot atunci o întâlneam, sau mai bine zis o zăream la biserică – Catedrala caransebeşeană de atunci – şi apreciam ţinuta de ortodoxă credincioasă. Anii au trecut, familia ei s-a mutat într-o casă spre gară, şi nu ne-am mai prea văzut, mai ales că, urmând studiile universitare, era mai mult la Bucureşti. I-am reîntâlnit însă numele în revista literară a celebrului George Călinescu, unde îi citeam cu interes şi plăcere tot ce publica”, spunea Înalt Prea Sfinţitul Nicolae.
Cornelia-Victoria Stefănescu, istoric şi critic literar, traducătoare şi editoare, fiica Emiliei şi a ofiţerului Traian Smădescu, s-a născut la 11 noiembrie 1928, în Caransebeş, iar din 1953 era căsătorită cu ing. Vladimir Ştefănescu.
A urmat şcoala primară, gimnaziul şi liceul la Caransebeş, apoi Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti.
Legată profund de locurile şi Teiuşul natal, Cornelia Ştefănescu îi scria unei prietene din Caransebeş, în urmă cu 11 ani. „Cum să vă cuprind într-un singur gând de dor? Eu sunt mereu cu sufletul spre <<acolo>>, atât de departe prin sutele de kilometri care ne despart, dar atât de aproape, prin tot ce înseamnă şi cât păstrez adânc, în conştiinţa mea”.
Cornelia Ştefănescu a copilărit în Teiuş, în vila ce a aparţinut familiei pictorului Corneliu Baba. Imobilul a aparţinut, din martie 1921, lui Gheorghe Baba, tatăl pictorului, şi a fost al familiei Smădescu în februarie 1938. Administraţia locală intenţiona să achiziţioneze locuinţa, urmând ca acolo să fie amenajată Casa memorială „Cornelia Ştefănescu”. Cu acest lucru nu este de acord soţul Corneliei Ştefănescu, Vladimir Ştefănescu: „Ştiu de la părinţii Corneliei că pictorul Corneliu Baba nu a locuit niciodată în casa aceea. Mai mult, în 1991, câteva persoane interesate au inclus imobilul pe lista monumentelor istorice. Noi am contestat acest fapt la Direcţia Naţională a Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice (D.N.M.A.S.I.). Membrii acesteia au constatat că imobilul nu prezintă valoare istorică, arhitecturală sau memorială care să determine menţinerea lui pe lista monumentelor, ca urmare au radiat poziţia 11-B-184 pe care era inclus”, ne-a declarat Vladimir Ştefănescu. De altfel, Adresa transmisă Corneliei Ştefănescu de D.N.M.A.S.I. se încheia cu următorul paragraf: „Regretăm confuzia produsă prin nominalizarea imobilului în cadrul Studiului delimitare şi inventariere ansambluri arhitectonice şi rezervaţii arheologice din judeţul Caraş-Severin, întocmit de societatea de proiectare din Reşiţa, şi vă rugăm să primiţi scuzele noastre”.
Carmen SENCO
