Timp de o săptămână, o echipă de voluntari sosiţi din Slovenia au desfăşurat o serie de activităţi recreative cu copiii asistaţi de la Centrul de Plasament ,,Casa Noastră” din Zăgujeni. Această vizită nu este singulară, ea venind după acţiuni similare ale unor grupuri din Franţa şi Belgia. Cu cheltuieli minime, dar cu mult suflet, voluntarii au reuşit să-i facă pe cei mici să socializeze şi să se simtă bine. Tot zilele trecute, Rolf şi Brigitte Igel, din Germania, unii dintre primii oameni care au venit la Caransebeş cu ajutoare în 1990, spun că observă o schimbare în bine aici. (C. Senco)
O echipă de voluntari sloveni a desfăşurat, timp de o săptămână, activităţi recreative cu copiii asistaţi la Centrul de Plasament „Casa noastră” de la Zăgujeni. Instituţia nu se află la prima experienţă de acest gen, pentru că, aici, astfel de acţiuni au mai avut loc în ultimii doi ani, cu echipe din Franţa şi Belgia. „Copiii primesc de fiecare dată cu mare bucurie sosirea voluntarilor în Centrul nostru, pentru că aceştia, cu cheltuieli minime, dar cu mult suflet, reuşesc să-i facă pe cei mici să socializeze, să se simtă bine. Acest lucru, din păcate, la români nu am prea văzut, pentru că noţiunea de voluntariat nu este întotdeauna bine înţeleasă. În străinătate, lucrurile nu stau aşa. De exemplu, din această grupă, numai o măicuţă este implicată în ajutorarea copiilor orfani, restul lucrează fie într-o bancă, unul dintre ei e student, o doamnă este profesor de biologie”, ne-a declarat Constantin Silardi, directorul Centrului de la Zăgujeni. La rândul ei, una dintre voluntare ne-a declarat că participă la astfel de acţiuni cu multă plăcere. „Am avut întâlniri cu copiii de la Zăgujeni şi cu cei dintr-o altă instituţie, copii cu nevoi speciale de la Centrul <<Bunavestire>>, cu care am dansat, am modelat, am făcut totul pentru ca ei să se simtă bine. Oricum, eu am venit pentru prima oară în România şi am constatat că şi aici copiii sunt minunaţi, pentru că ne-au îmbrăţişat încă de la prima întâlnire. Sper ca ei să fie fericiţi cu noi, aşa cum şi noi suntem alături de ei”, a precizat Tania.
Iniţial, grupele de voluntari sosiţi în România intenţionau să se implice numai în activităţi cu caracter social. Ludovic Mleziva, directorul Asociaţiei Umanitare „Caritas”, susţine că nu a considerat potrivit să-i implice în munca de uzură şi s-a gândit la o alternativă. „Ne-am gândit să le oferim un prilej care să substituie anumite activităţi care la noi, în Centrele de îngrijire a copiilor, sunt deficitare. Am făcut un tur al acestor Centre, le-am prezentat proiectele Caritasului şi ei şi-au ales de fiecare dată un loc în care au simţit că e mai mare nevoie de ajutorul lor”, a mai adăugat Mleziva.
Prezenţi în această perioadă la Caransebeş, Rolf şi Brigitte Igel, cetăţeni germani, care, în primele luni ale lui 1990, au fost printre primii care au venit cu ajutoare în municipiul de pe Timiş şi Sebeş, cei care au contribuit decisiv la înfiinţarea Asociaţiei Umanitare „Caritas”, iar mai apoi au iniţiat o serie de proiecte şcolare, susţin că observă o schimbare în bine aici. „Bineînţeles că am constatat schimbări în bine, îndeosebi în rândul tineretului, al tinerei generaţii, care are posibilitatea să călătorească, să vadă lumea, au alte mentalităţi decât tinerii de acum 20 de ani. Sigur că nu ne pare rău pentru tot efortul depus, altfel, astăzi, nu eram aici. Venim în continuare cu plăcere la Caransebeş, dar ajutăm în alte moduri decât la început. Ne-am făcut aici şi prieteni şi putem spune că la Caransebeş este o a doua noastră casă”, ne-a declarat Rolf Igel.
Carmen SENCO
