Ziarul „Viitorul Graniţei“ din 1 noiembrie 1925, nr. 44, Caransebeş


Redactor-şef, Dr. Prof. Dimitrie Cioloca.

Cronica sportivă

= Sportul şi şovinismul =

Noi românii suntem porecliţi în străinătate şi chiar la noi acasă de şoviniţi. Şi oare pentru ce? Pentru vre-o câţiva evro-magiari şi renegaţi pe faţă şi cu protecţia românilor neorientaţi, să dărâme tot ce-i românesc şi să întărească şovinismul maghiar. Pentru dovedirea acestui fapt vă amintesc vre-o câteva date şi cazuri semnificative.

În anul 1922 s’a ţinut un examen în Timişoara pentru cvalificarea arbitrilor. Termenul acestor nu a fost publicat şi în foile româneşti, deci românii din periferie nu puteau să ştie despre acest examen decât numai din foile ungureşti. La acest examen au fost cvalificaţi o droaie de evro-magiari şi renegaţi. Limba de examen a fost cea maghiară. Arbitrii conduc toate emulările în limba maghiară, iar emularea care nu e condusă (în limba maghiară) de aceşti arbitri nu este valabilă. Arbitrii sunt trimişi de F.S.R. (Federaţia Sportului Român), Regionala de Vest, iar cluburile sportive sunt îndatorate să plătească cu 1.000 lei pentru o muncă de 90 de minute. Deci în urma acestui monopol un club sportiv trebuie să plătească circa 20.000 (douăzecimii) lei la an pentru conducerea în ungureşte a emulărilor.

A apărut în 1922 o gazetă sportivă în limba românească şi ungurească. Aceasta nu a putut exista, deoarece i s’a făcut mare concurenţă cu o droaie de gazete redactate numai în limba maghiară. Dacă cineva doreşte să cunoască sportul din Banat, trebuie să înveţe ungureşte. Pe această cale cerem şi rugăm conducerea sportului din ţară să binevoiască a numi comisii de examinare pentru cvalificarea de arbitri – limba de examinare să fie cea românească, iar emulările să fie conduse în limba română. Conducerea Regionalelor F.S.R. din ţară asemenea este rugată a se îngriji şi a exopera editarea unei gazete sportive şi în limba română. Cred că aceste mici pretenţii din urmă nu vor fi considerate de şovinism, atunci când se ştie că, în deosebi aici, în Banat, adeseori pleacă două echipe depe teren şi cântă ungureşte pe străzile unor orăşele româneşti, iar când întrebi de cei ce cântă, capeţi răspunsul, că majoritatea lor sunt români, nemţi, boemi, sârbi şi ici, colea, câte un ungur. Cine e şovinist!?

Ziarul „Viitorul Graniţei”, din 8 noiembrie 1925, nr. 45, Caransebeş

Redactor-şef, Dr. Prof. Dimitrie Cioloca.

Cronica Sportivă

Liceul „Traian Doda” Caransebeş – Liceul „Coriolan Brediceanu” Lugoj = 3 – 0

Echipa Liceului „Traian Doda“ din Caransebeş a avut duminecă, în 1 noiembrie curent, o frumoasă întrecere de fotbal cu echipa Liceului „C. Brediceanu” din Lugoj. Matchul s’a ţinut în Caransebeş pe terenul C.S. Grănicerul. La ora 2,30 minute jocul se începe cu atacul gazdelor, reluat apoi de oaspeţi fără a se putea marca din nici o parte nici un punct. Se remarcă în cursul întregului joc o mai bună tehnică din partea lugojenilor, mai sistematică şi mai precise atacuri, cari însă sunt zădărnicite de apărarea eminentă a echipei Liceului nostru. Primul punct câştigat de tineretul nostru se face prin Bohm, al doilea prin centrul Voicău Petru, în prima repriză. A doua repriză aduce un nou punct în favoarea Caransebeşenilor prin pedeapsa de 11 m, dată cu putere de Szego. Jocul a fost frumos, cu elan, fără nici un incident, pentru care felicităm pe tinerii jucători, cari au dovedit o atitudine sportivă din cele mai plăcute.

………………

1 noiembrie 1925.

Clubul Atletic Caransebeş (fost Mundus) bate cu 1 : 0 echipa timişoreană „Lână”. În aceiaşi duminică, la ora 4. p. m., s’a disputat emularea între cei doi adversari de aceaşi forţă. Singurul punct, ce s’a marcat, este realizat de Sosterici, asigurând prin aceasta un joc ce merită toată lauda.

Ziarul ,, Viitorul Graniţei“ din 15 noiembrie 1925, nr. 46, Caransebeş

Redactor-şef, Dr. Prof. Dimitrie Cioloca.

Cronica sportivă

C.S. „Grănicerul” Caransebeş – T.M.T. Timişoara = 4 : 1 (4-0)

După multă aşteptare şi în deosebi după multă trudă şi interes, ce a arătat conducerea clubului nostru sportiv „Grănicerul” întru activarea jocului echipei, până aici nici omogenă şi nici însufleţită pe teren, duminică, în 8 noiembrie curent, am avut deosebita bucurie să vedem un joc superior, plin de elan, cu tehnică şi cu un neaşteptat rezultat. Noile elemente preţioase, ce au intrat în club, antrenarea sistematică şi pe mai departe, dau cele mai mari asigurări, că la primăvară vom fi între cei dintâi şi ne vom mândri de jocul frumos al echipei noastre. C.S. T. M. T. din Timişoara, prezentându-se în formaţie combinată din I şi II, dar cu jucători rutinaţi, pe drept a suferit înfrângerea de 4-1.

Prima repriză, jucată mai tot timpul în faţa porţii T.M.T.-lui, asigură „Grănicerului” victoria prin cele patru puncte marcate de centrul înaintaş Voicău Petru (2), centruhalful Polgar (1) şi de mărginaşul dela dreapta, înaintaşul Bucşi (1), al echipei noastre. Golurile nu au putut fi apărate în urma loviturilor admirabile ale celor trei jucători eminenţi.

În al doilea mitan „Grănicerul“ e nevoit să lupte numai cu zece jucători, deoarece înaintaşul Voicău P. dovedind o atitudine sportivă condamnabilă – pentru care aşteptăm să i se aplice extrema pedeapsă! – ne voind să se supună îndrumărilor antrenorului, a părăsit terenul spre cea mai mare indignare a întregului public. Cu toate acestea T.M.T. nu poate schimba rezultatul graţie apărării „Grănicerului” şi în deosebi a muncii excelente a noului portar Gherman. Înfrumuseţează rezultatul numai printr-un singur punct. Arbitrul Kovacs (C.A.C.) imparţial şi foarte bun. Felicităm conducerea „Grănicerului” şi gratulăm bravii lor jucători, care au produs un joc superior.

………………….

C.A.C. II (fost Mundus) – C.S. Grănicerul II = 1 : 0

Lipsită de orice avânt, tehnică şi combinaţie, emularea dintre cele două echipe se termină cu victoria alb-verzilor, „Grănicerul” II ne putând să valorifice cele două pedepse de 11 m.

Cu toate sforţările celor două cluburi din oraşul nostru, „Grănicerul” şi C.A.C., pentru a face faţă cerinţei imperative de a creşte şi întări fiziceşte tineretul nostru, marile deficenţe ale emulărilor pun stăvilire de neînvins în calea lăudabilă, ce doresc să croiască. Publicul se pare că, faţă de sport, dovedeşte cea mai mare nepăsare. Nici un sprijin material de nici unde. Rari, foarte rari sunt azi generoşii şi iubitorii de cele mai frumoase manifestaţii ale tineretului nostru. Facem apel, o călduroasă rugăminte către publicul oraşului nostru: Sprijiniţi Sportul! Şi rugăm pe cei ce se duc să asiste să plătească mica taxă de intrare, căci e straniu să fii de faţă şi să te sustragi datorinţei de a contribui la enormele cheltueli, ce cluburile noastre sunt nevoite a le face pentru sport şi de dragul publicului. (Va urma)

Prof. Octavian VOICĂU