,,Chiar dacă hazardele naturale vor continua să facă parte din viaţa de zi cu zi, deciziile şi acţiunile întreprinse de oameni pot juca un rol critic în prevenirea acestor fenomene de a deveni viitoare dezastre”. (ONU)

Sărbătorită în cea de-a doua zi de miercuri a lunii octombrie, Ziua Internaţională pentru Reducerea Riscului Dezastrelor Naturale recunoaşte în acelaşi timp atât vulnerabilitatea populaţiei, cât şi capacitatea acesteia de a face faţă dezastrelor. O sursă vitală a rezistenţei în faţa dezastrelor o reprezintă progresele ştiinţifice şi tehnologice, precum şi aplicarea acestora în domeniul reducerii dezastrelor.

Prin Rezoluţia 44/236 (din 22 decembrie 1989), Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a desemnat cea de-a doua zi de miercuri din luna octombrie ca Zi Internaţională pentru Reducerea Riscului Dezastrelor Naturale. În anul 2001, Adunarea Generală a decis să menţină în continuare sub observare cea de-a doua zi de miercuri din luna octombrie ca Zi Internaţională pentru Reducerea Riscului Dezastrelor Naturale (prin Rezoluţia 56/195 din 21 decembrie), ca instrument de promovare a unei culturi globale de reducere a riscului dezastrelor naturale, inclusiv prevenirea şi diminuarea dezastrelor, dar şi pregătirea pentru dezastru.

Ziua Internaţională pentru Reducerea Dezastrelor este o zi în care ne concentrăm asupra impactului pe care dezastrele naturale îl au asupra populaţiei din întreaga lume şi reaminteşte importanţa luptei împotriva dezastrelor înainte ca acestea să se manifeste, în scopul prevenirii producerii lor sau în scopul reducerii daunelor.

În cadrul Conferinţei Mondiale de Reducere a Dezastrelor, desfăşurată în perioada 18-22 ianuarie 2005 la Kobe, Hyogo, Japonia, a fost adoptat ,,Cadrul de acţiune pentru perioada 2005 – 2015: Construirea rezilienţei naţiunilor şi comunităţilor la dezastre”.

Obiectivul principal al Cadrului de acţiune de la Hyogo este acela de a reduce substanţial pierderile provocate de dezastre, exprimate în vieţi omeneşti, în valori sociale şi economice şi probleme de mediu ce aparţin comunităţilor şi ţărilor. Priorităţile de acţiune stabilite sunt următoarele:

1. Asigurarea că reducerea riscului de dezastre este prioritate naţională şi locală, cu o puternică bază instituţională pentru implementare;

2. Identificarea, evaluarea şi monitorizarea riscurilor de dezastre şi intensificarea activităţii de avertizare timpurie;

3. Utilizarea cunoaşterii, inovării şi educaţiei pentru edificarea unei culturi a securităţii şi a rezilienţei la hazarde, la toate nivelurile;

4. Reducerea principalilor factori de risc;

5. Întărirea pregătirii în caz de dezastre pentru un răspuns eficient la toate nivelurile.

La solicitarea celor 168 de state membre ale Naţiunilor Unite prezente la Conferinţa mondială, UN/ISDR (Naţiunile Unite/Strategia Internaţională de Reducere a Dezastrelor) a stabilit formarea unui organism regional european de coordonare, care să aibă secretariatul tehnic la Geneva (UN/ISDR Europa).
Dezastrele noastre

În general, asistăm la o creştere a vulnerabilităţii, a hazardelor naturale şi implicit la o gravitate accentuată a daunelor cauzate de dezastrele naturale. Potrivit Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, dezastru înseamnă nenorocire de mari proporţii, catastrofă, calamitate. Având în vedere acest aspect, este clar că judeţul Caraş-Severin nu s-a confruntat cu dezastre, ci doar cu unele situaţii deosebite, care, deşi de mică amploare, ne-au arătat cât de neînsemnat poate fi pasul de la o simplă inundaţie la dezastru.

Anul acesta, natura ne-a oferit mostre ale forţei sale în mai multe localităţi din judeţ, în acest sens zona municipiului Caransebeş fiind una de referinţă. Precipitaţiile de la începutul verii au dus la formarea de viituri şi torente în urma cărora doi oameni, soţ şi soţie, şi-au pierdut viaţa, iar alte zeci sau sute de persoane şi-au văzut moartea curgând pe lângă ei. Furia apelor, manifestată în această vară, la Feneş, Sat Bătrân, Submargine, Armeniş, Slatina-Timiş, Goleţ şi Bucoşniţa, şi-a prezentat puterile într-un spectacol minor, în alte părţi ale lumii oferind „spectacole grandioase”, plătite cu numeroase vieţi omeneşti.

Nimeni nu ştie unde vrea natura să se manifeste, să se dezlănţuie. Nu ne râmâne decât să fim pregătiţi: sufleteşte şi fizic. Trebuie să ne maturizăm şi să fim conştienţi de faptul că multe din acţiunile noastre contribuie la dezvoltarea dezastrelor. Tăierile de arbori, proasta exploatare a albiilor râurilor, incendierile pajiştilor, necurăţarea rigolelor, gunoaiele aruncate la întâmplare etc. – toate acestea formează cadrul propice dezvoltării unor posibile dezastre. Astăzi avem inundaţii, viituri care spală zeci de case, mâine se pot isca alunecări de teren care să înghită într-o clipă localităţi întregi fără a acorda vreo şansă vieţii. Riscurile, indiferent de natura lor, nu trebuie ignorate. Un versant defrişat accelerează şuvoaiele de apă, un incendiu scăpat de sub control se poate transforma într-unul de masă aproape imposibil de oprit, o bombă manevrată greşit poate curma vieţi nevinovate, şi lista situaţiilor minore ce pot degenera în dezastre rămâne deschisă…