În data de 25 noiembrie, Zoia Popa, din satul Borlova, va împlini vârsta de 102 ani. Administrația locală a comunei a hotărât să marcheze evenimentul vineri, chiar în ziua în care bătrâna va depăși cu doi ani un secol de viață, organizând o vizită la domiciliul sărbătoritei, urmând să-i ofere acesteia o Diplomă de onoare, un frumos buchet de flori, dar și un cadou constând într-o sumă de bani, ne-a informat primarul Mihai Maralescu.

Zoia Popa, despre care am mai scris în ziarul nostru atunci când ea a împlinit 100 de ani, locuieşte la familia Ursulescu, fiind mătuşa soţiei lui Afilon Ursulescu, secretarul comunei. Ea s-a născut în 25 noiembrie 1914, în localitatea Fălcoiu, judeţul Olt, pe vremea aceea raionul Caracal, regiunea Oltenia, și era cel mai mic dintre cei opt copii ai familiei Popa. A făcut şapte clase la şcoala din Fălcoiu, după care a muncit toată viaţa, sau cel puţin atâta timp cât a putut ţine o sapă în mână, până la colectivizare, proces început în 1949 şi finalizat în România în 1962, în gospodăria proprie, alcătuită din opt pogoane de pământ, sau patru hectare, apoi, până la pensie, la Cooperativa Agricolă de Producţie din localitate.

Nu şi-a cunoscut tatăl, care a fost dat dispărut în Primul Război Mondial, singurul lucru pe care şi-l aminteşte despre el fiind vorbele unei femei care a spus că a auzit că un om din Fălcoiu, pe nume Dumitru Popa, a fost împuşcat în gât, la Târgovişte, când trupele erau în retragere, şi l-au îngropat acolo, pe loc.

Zoia Popa nu s-a căsătorit niciodată. Fratele ei murind tânăr, a lăsat în urmă doi copii, pe Maria Ursulescu, cea care o găzduieşte astăzi şi care atunci avea doar opt ani, şi un băieţel de zece ani. Şi-a dedicat viaţa creşterii şi educării celor doi nepoţi. Băiatul a ajuns colonel în Armata Română, lucrând ca ataşat militar în Ţările Nordice, iar Maria a urmat Agronomia, devenind inginer. „Când am împlinit 60 de ani şi trebuia să ies la pensie, Maria mai avea trei ani de facultate. Am făcut cerere la Colectiv, am mai lucrat trei ani, şi abia după aceea am rămas acasă”, a spus bătrâna.

De fapt, Zoia Popa a muncit toată viaţa şi acesta s-ar putea să fie unul dintre secretele longevităţii ei. „Ne duceam prin zăpadă pe malul Olteţului, într-o dumbravă, şi, cum nu aveam voie să tăiem copaci, adunam crengile cu un cârlig, le făceam snop şi veneam cu ele acasă. Când surorile mele mai mari se duceau în sat, la joc, pe mine mă trimiteau să îngrijesc animalele”, a mai spus Zoia Popa.

În urmă cu 12 ani, bătrâna a plecat din Fălcoiu şi acum stă la nepoata ei, Maria, la Borlova. Soţul acesteia, Afilon Ursulescu, ne-a spus: „Avem o bibliotecă mare, frumoasă, bine pusă la punct. Toată a citit-o de când stă la noi. Dacă soţia îi aduce vreodată câte o carte, spune «Pe asta am citit-o. Adu-mi alta!». Citește Biblia fără ochelari…”.

În familia Popa, toată lumea a trăit mult. Mama ei a ajuns la 90 de ani, un unchi, care a fost academician doctor docent şi a fost chemat în Statele Unite ale Americii şi i s-a cerut să rămână acolo, dar a refuzat, a trăit şi el 86 de ani. Mătuşa soţiei lui a fost damă de onoare în suita Reginei.

Zoia Popa a mâncat sănătos întotdeauna şi a fost mereu sănătoasă. Oricât de greu de crezut ar părea, a trecut pragul unui spital abia după ce a împlinit 85 de ani. A căzut în biserică și şi-a rupt femurul, iar de atunci are tijă metalică în picior. Dar asta n-o va împiedica, cu siguranță, să se ridice ca să-și întâmpine oaspeții care-i vor călca pragul de ziua ei. Și nu vor fi puțini…

Mădălina DOMAN