Fiecare zonă are un farmec aparte. Dacă reuşeşti să te detaşezi de avalanşa grijilor zilnice şi să priveşti în jur, vei descoperi că adeseori te afli în mijlocul unui paradis care îţi zâmbeşte în timp ce tu nu-i observi lumina chipului, copleşit de gânduri şi muncă.
În urmă cu două luni, practicând pastoratul în apicultură, am ales o zonă meliferă bogată, aflată în apropierea localităţii Peştere, unde am vatra stupinei, şi am transportat pavilionul cu stupi acolo. Având în vedre faptul că pe timpul verii albinele consumă şi foarte multă apă, am căutat ca în apropierea vetrei stupinei din timpul marelui cules să se afle şi o sursă de apă.
Zona meliferă pe care am ales-o se află între localităţile Constantin Daicoviciu şi Peştere, la liziera pădurii. Despre această zonă însă doresc să vorbesc de această dată, şi nu despre stupărit.
Natura este oaza de lumină ce se desfăşoară în mii de forme şi culori. Omul este legat de natură, fie că înţelege sau nu lucrul acesta. Comuniunea omului cu natura se face şi prin intermediul produselor naturale. Albinele constituie o permanentă comuniune binefăcătoare cu natura, iar omul, prin intermediul acestora, al produselor muncii lor, trăieşte în deplină concordanţă cu mediul natural cel mai sănătos – nectarul florilor, fructificat de albine în miere, polen etc. Pe urmă, din cele mai vechi timpuri, omul a căutat în natură diferite ierburi, flori, frunze etc., pentru hrană, dar şi pentru diverse boli, suferinţe. Această legătură a omului cu natura prin intermediul produselor naturale este completată de o permanentă comuniune prin apă, care este sursa vieţii şi care se găseşte în natură, vegetaţie – care este o permanentă sursă de oxigen, de farmecul benefic al unei zone pitoreşti, ce te încarcă energetic.
Între localităţile Constantin Daicoviciu şi Peştere există o zonă mirifică. O stâncă prăpăstioasă pare să sprijine creştetul împădurit al locului. De jur-împrejurul ei, pădurea se întinde ca un brâu viu, plin de viaţă şi culoare. O apă curgătoare şerpuieşte locul…
Pr. Ion TURNEA
